Please ensure Javascript is enabled for purposes of website accessibility
Folosim cookie-uri | We use cookies
Cookie-urile ne permit să vă oferim online serviciile noastre. Pentru a vă bucura de toate facilitățile website-ului este necesar să le acceptați.
×

Română (ro-ro)

Elena
Dramă într-un act

Distribuţia:
Elena:  Liana Vîlceanu
Dr.Albu:  Gheorghe Vîlceanu
Dr.A.Petreanu:  George Pintilescu
Sanda:  Rodica Schuller

Comedie tragică în trei acte de Mihail Sorbul

Deși este plasată în timpul primelor zile de ocupație a Bucureștiului de către armata germană în timpul Primului Război Mondial, acțiunea piesei „Dezertorul” se concentrează asupra unei drame familiale cu impact minim asupra marilor evenimente istorice. Sergentul Silvestru Trandafir, mobilizat pe front, nu mai suportă gândul că soția, Aretia, ar putea să îi fie infidelă în timpul absenței. Prin urmare, fugind din unitatea lui militară aflată în retragere spre Moldova, el merge să își vadă soția, în căsuța lor de mahala. Într-adevăr, aici el îl găsește pe un pretendent mai vechi la dragostea Aretiei, germanul Gottfried Schwalbe, aflat în București și înainte de război, în calitate de reprezentant al unei firme nemțești de mașini agricole. Disputa dintre cei doi antrenează nu numai rivalitatea amoroasă, ci și pe cea politică, deși într-o mai mică măsură. Ofițerul german, asigurat cu santinela de la poartă, e stăpân pe sine și dorește să o păstreze pe Aretia, „prada lui de război”. Refuzând cu încăpățânare să accepte condițiile lui Silvestru (care se oferă prizonier în schimbul eliberării Aretiei), Gottfried Schwelbe este ucis de către acesta. După ce speră că și-a pus familia la adăpost, trimițând-o în teritoriul liber, „dezertorul” se predă unei unități militare germane, și moare tragic, sub ploaia de gloanțe, adresând o ultimă imprecație ocupanților germani.

Spectacol de muzică, dans, satiră şi umor în două acte
Scenariul:  Gheorghe Didilescu

Spectacolul de divertisment „Sus cortina” a grupat câteva momente muzicale și coregrafice, monologuri dramatice, precum și scenete comice cu titluri ca: „Sus cortina”, „O raită prin oraș”, „Un bilet, că sunt grăbit”, „Bulevardiștii”, „Sportul peste ocean”, „Colindând prin Oradea”, „Vânătorii”, „Unde dai și unde… crapă”, „Pesimistul”, „Gunoiul”.

Comedie în trei acte, zece tablouri  de  Carlo Goldoni
Traducerea:  Polixenia Karambi

Două perechi de îndrăgostiți și un servitor ager și plin de inițiativă, dar mereu flămând, pentru care un stăpân în plus înseamnă o cină în plus. Dar dacă unul din stăpâni este femeie? Înrudită cu commedia dell’arte prin situații și intrigă, piesa „Slugă la doi stăpâni” propune tipuri mai bine individualizate și mai diversificate, dintre care cel mai plin de culoare este Truffaldino, cel care înnoadă și deznoadă firele încâlcite ale acțiunii. Doi nobili venețieni, Doctorul Lombardo și negustorul Pantalone de Bisognosi pun la cale căsătoria copiilor lor, Clarice și Silvio. Înainte de nuntă, însă, își face apariția fostul logodnic al Claricei, despre care se crezuse că a murit într-o încăierare. În realitate, logodnicul este Beatrice care, în travesti, își caută cu disperare iubitul, pe Florindo Aretusi din Torino. Între cei doi logodnici își va desfășura Truffaldino stratagemele ingenioase. De-a lungul celor 10 tablouri, el reușește să ducă la bun sfârșit sarcinile impuse de cei doi stăpâni, fiind maestru în arta de a tâlcui vrute și nevrute. Acțiunea ce se desfășoară într-un ritm amețitor, cu dialoguri vii, qui-pro-quo-uri și mult umor, culminează cu un happy-end desăvărșit, care prefigurează nu mai puțin de trei nunți, căci fiecare și-a (re)găsit sufletul pereche: Clarice-Silvio, Beatrice-Florindo, Truffaldino-Smeraldina.

Comedie în patru acte, de  G.Ciprian

Construită după tiparele unui basm, piesa „Omul cu mârțoaga” beneficiază de o structură mitică, ascunsă în cadrele vieții cotidiene. Modestul arhivar Chirică vede în mersul lucrurilor o ordine ascunsă și așteaptă evenimentul ce va transforma lumea din jurul său. Intuiția sa profundă se îndreaptă spre calul de curse Faraon al V-lea, considerat de toată lumea „regele gloabelor”. Din acest motiv, Chirică ajunge ținta batjocurii generale, este concediat și părăsit de soția sa, Ana, care fuge cu Nichita, unul din prietenii din copilărie ai arhivarului. Ca un Don Quijote modern, Chirică crede cu tărie în idealul său, dovedindu-se chiar un pasionat al absolutului ce vrea totul sau nimic: „Nene, ori-ori”.  Mersul evenimentelor aduce o răsturnare totală de situație, în care omul și mârțoaga sunt legați de același destin: Faraon al V-lea devine marele câștigător al unei curse importante și atitudinea întregului oraș față de Chirică se modifică radical: batjocoritul devine un iluminat, aproape un sfânt. Uluirea se transformă în neînțelegere: „Cine ești tu? Ce fel de om ești dumneata dacă vezi ceea ce noi nu putem vedea?”.

Piesă în trei acte (zece tablouri)  de Boris Gorbatov
Traducerea:  Xenia Stroe

Rusia, 1919 – un orășel prins în febra războiului civil. Doctorul Loghinov și fiica sa încearcă să rețină pentru îngrijiri medicale un tânăr rănit de un glonte. „Știu că ești roșu”, îi spune fata. Tânărul face mari eforturi pentru a înțelege unde se află și, în lipsa îngrijitorilor, sare pe fereastră, fugind la ai săi.

Cu acest episod își începe istorisirea colonelul Stepan Reabinin, povestea tinereții și a generației sale, a primilor Comsomoliști. În orașul devastat de război, Reabinin împreună cu tovarășii săi, Dașa, Anton și Ocicar, decid crearea unei rețele de organizații comsomoliste, care să îndrume tineretul și să ajute frontul. Fiecare membru are responsabilități importante: agitația în uzine, organizarea activității culturale a tineretului, mobilizarea voluntarilor care să întărească trupele roșii. Fiecare acțiune e însoțită de energie, pasiune și romantism. Vibrant este și apelul entuziastului luptător Reabinin: „Da… nici n-am avut timp să ne dăm seama cum a trecut tinerețea de ocupați ce-am fost… Voi însă trebuie să fiți mai buni decât noi; la vârsta voastră, voi cunoașteți mai mult decât noi, odinioară, copii.”

Dramă în trei acte de Aurel Baranga

În „Rețeta fericirii”, de altfel ca și în alte comedii ale lui Aurel Baranga, personajele se definesc pe coordinate profesionale și conjugale. Marin Vuia este un om simplu, care prin munca onestă a obținut un post de director. Totuși, el nu are suficiente resurse sufletești pentru a rezista feluritelor tentații pe care le întâlnește : devine înfumurat, aspru cu subalternii, indiferent față de prieteni și e gata să își părăsească soția, pe Eliza, de dragul unei aventuri cu ispititoarea Ina. Drama sa atinge, așadar, multiple niveluri. Și inginerul Dan Voinescu împărtășește dragostea nelegitimă pentru Ina, dar în momentul decisiv, își dă seama că adevărata „rețetă a fericirii” se află în propriul cămin, alături de Emilia. După cum afirmă regizorul piesei, Dorel Urlățeanu, în caietul-program al spectacolului, din piesă rezultă că „arta de a fi fericit” se construiește prin încrederea și aprecierea celor din jur, a colegilor de muncă și a membrilor familiei ; așadar, această artă constă în modestie și în știința de a ne prețui semenii, cu virtuțile și defectele lor.

Comedie în trei acte  de Tudor Muşatescu

Acţiunea piesei „Titanic vals” se petrece într-un oraş de provincie unde Spirache, funcţionar la prefectură, duce un trai modest alături de familia sa, alcătuită din soţie (Dacia), doi fii (Traian şi Decebal), două fiice (Miza şi Gena, provenită dintr-o căsătorie anterioară) şi soacra (Chiriachiţa). Unica speranţă de îmbogăţire a familiei e reprezentată de moartea unchiului Tache, fratele lui Spirache. După cum observă Laura Pavel, titlul metaforic face referire la răsturnarea de situaţie care declanşează „valsul” tribulaţiilor familiale, amoroase şi politice ale piesei: naufragiul vaporului Tracia (versiune autohtonă parodică a Titanicului), în care moare unchiul Tache. Ca urmare a moştenirii, familia se înalţă pe sara socială, parvine, adoptă tabieturi de aristocraţi, iar femeile aspiră la un post de deputat pentru Spirache, fiind gata chiar să cumpere pe ascuns această funcţie. O clauză testamentară descoperită tardiv menţionează că averea lui Tache nu a fost direcţionată corect, ci că trebuia acordată primului moştenitor, adică copilului nou-născut al Mizei, preluat de Gena, pentru a salva onoarea surorii ei. Finalul piesei prezintă, în oglindă, poveştile de iubire ale celor două fete: Miza se va căsători cu Locotenentul Stamate, iar Gena cu Petru Dinu. De asemenea, se relevă că Spirache ştiuse din primul moment despre iubirile fetelor lui şi că aranjase lucrurile în felul cel mai fericit posibil (inclusiv introducând o clauză falsă în testament). Astfel, personajul aparent cel mai şters şi mai asuprit de familie se dovedeşte a fi cel mai influent, iar piesa se încheie în cel mai desăvârşit happy-end, cu o fotografie a de-acum fericitei familii.

Comedie în trei acte de Alexei Arbuzov
Traducerea:  Margareta Bărbuţă

Povestea plină de poezie a comediei „Întâlnire cu tinerețea” se petrece la sediul unei stațiuni legumicole experimentale de pe râul Cama din Uniunea Sovietică. Directorul stațiunii, Maxim Golubchin, a împlinit patruzeci de ani, lăsând în urmă entuziasmul tinereții, când întreaga lume părea să își fi deschis porțile înaintea lui. De la acel elan creator, Maxim a coborât încet la nivelul unei existențe fără idealuri, la o atitudine de autosuficiență.

Evenimentele piesei demonstrează cum Maxim redescoperă adevăratul sens al existenței și își redobândește tinerețea sufletească, dar nu de unul singur; el își regăsește visurile și vechea dragoste, pe Mașa, iar alături îi stau tinerii Alenca, Colea și Tosea Cijova, precum și tatăl său, vârstnic dar înzestrat cu o mare prospețime sufletească, Chiril Ivanovici.

Comedie satirică în trei acte (opt tablouri) de Jean-Paul Sartre
Traducerea:  Aurel Baranga

Aşezată la răscrucea dintre teatru politic şi comedie, piesa „Clubul împuşcaţilor” îşi desfăşoară acţiunea în plin război rece. Geroges de Valera,  un escroc internaţional urmărit de poliţie, se dă drept ministru sovietic fugit în Occident „pentru a alege libertatea”. Dotat cu o sclipitoare inteligenţă, care-i permite să de două sute de lovituri nepedepsite, comite încă o ilegalitate pe care se axează întreaga acţiune a piesei: goleşte buzunarele întregii protipendade financiare pariziene. În paralel, el vinde informaţii redacţiei unui mare cotidian francez, „Soir à Paris”, al cărui tiraj scade neîncetat şi a cărui pagină dedicată mişcării anticomuniste este în criză de subiecte. Satira îi atinge pe creatorii minciunii politice, de la gazetari, consilieri, deputaţi, la inspectori şi poliţişti. Singurul personaj care rămâne ferit de verva satirică şi de râs este Veronique, fiica unui jurnalist conservator. Ea lucrează pentru un ziar progresist şi, sedusă de farmecul şi genialitatea lui George de Valera, va pleca împreună cu el, poate pentru a-l salva, poate pentru a-i împărtăşi soarta.

Autor:  William Shakespeare
Traducerea:  Ion Frunzetti şi Dan Duţescu

Aparținând primei perioade de creație shakespeariene, „Comedia erorilor” este cea mai scurtă și printre cele mai senine comedii ale dramaturgului englez. Aegeon, negustor din Siracuza, este condamnat la moarte pentru că a pășit pe pământul Efesului, care se află în război cu Siracuza. Cu mulți ani în urmă, Aegeon și-a pierdut familia în timpul unei furtuni pe mare și de atunci și-a căutat-o pretutindeni. De la această tragedie familială pornesc firele unei acțiuni trepidante, în care coincidențele joacă rolul covârșitor. Cei doi fii ai bătrânului Aegeon, frați gemeni, au fost despărțiți de soartă încă din copilărie. Tot soarta le rezervă o reîntâlnire accidentală: Antipholus din Efes și Antipholus din Siracuza, împreună cu slujitorii lor (gemeni și ei, firește), Dromio din Efes și Dromio din Siracuza, se găsesc în același timp în Efes, spre stupoarea cetățenilor și a rudelor. Aceștia cred că Antipholus și Dromio au înnebunit sau sunt stăpâniți de duhuri rele, de vreme ce se deplasează dintr-un loc într-altul ca prin farmec, sunt iritați și nu pricep nimic din ceea ce li se întâmplă. Confuziile identitare culminează cu bătaia nemeritată a ambilor slujitori, arestarea lui Antipholus din Efes și iminenta distrugere a căsniciei acestuia cu Adriana.

Comedie muzicală în trei acte (şase tablouri) de  B.Dâhovicinâi şi M.Slobodskoi
Traducerea:  Sanda Diaconescu şi Xenia Stroe
Textele cântecelor:  Dorel Urlăţeanu

„Cu dragostea nu-i de glumit” este un spectacol de estradă, o comedie muzicală uşoară, distractivă, plină de vioiciune şi umor, presărată cu situaţii neprevăzute. Ea prezintă într-un ton optimist şi luminos aspect din viaţa de muncă şi de delectare a tineretului din Uniunea Sovietică. Personajele sunt trei băieţi şi trei fete veseli şi mereu puşi pe farse. Pregătiţi pentru a pleca într-o expediţie de cercetare, cei trei studenţi cred că dragostea i-ar putea ţintui într-o căsnicie potrivnică uneia tât de îndelungate despărţiri. Spre marea lor surprindere, ei sunt cuceriţi chiar de dragostea cu care voiseră să glumească. În final, toată teama lor de iubire şi de căsătorie se dovedeşte neîntemeiată, căci noile lor tovarăşe de viaţă sunt şi bune tovarăşe în marea expediţie.

Piesă de teatru în trei acte  de Valeriu Luca

Piesa „Inima noastră” are ca subiect transformarea socialistă a satului românesc; acţiunea se petrece într-un sat din Moldova, în casa ţăranului Grigore Hîncu, spaţiu al unor confruntări personale aprige desfăşurate pe fondul unor schimbări istorice fără precedent. Împotriva voinţei familiei, Grigore Hîncu îşi mărită fiica Ioana cu Costea, fiul unui chiabur. Amăgită de bunăstarea iluzorie şi iubindu-l pe Costea, Ioana se mărită fără a preţui dragostea pe care i-o poartă Voicu, tânăr brigadier din gospodăria colectivă proaspăt înfiinţată. Familia lui Grigore Hîncu se destramă treptat. Costea se dovedeşte un soţ dur, brutal, fără inimă. Cu preţul unor mari suferinţe şi văzând belşugul şi bucuria colectivştilor, tatăl şi fiica îşi dau seama că aceasta este noua direcţie de urmat.

Comedie satirică în trei acte şi şase tablouri  de Gelu Naum

În cel mai desăvârşit spirit al ideologiei comuniste, piesa „Avansarea şefului” îşi propune să demonstreze cum omul nou, format şi educat de partid, poate aduce un suflu proaspăt chiar şi în cel mai îndepărtat sector de activitate: o gară de provincie. Bătrânul şef Vasile Bîrcă guvernează gara după bunul plac, dorind cu orice preţ să avanseze în Direcţie. Simbolul atitudinii sale înţepenite în trecut sunt vagoanele morii, pe care acesta le ţine blocate pe o linie, în vederea unor câştiguri personale. Lui i se opune Ion Ionescu, fost acar, ajuns prin străduinţă şi învăţătură impiegat de mişcare; ceferiştii din gară îl sprijină, văzând în el un om al timpurilor noi, care doreşte să instaureze un regim de cinste şi corectitudine. Finalul piesei recompensează lupta lor, căci impiegatul Ionescu este avansat în poziţia de şef al staţiei, iar vagoanele sunt deblocate, lăsând linia liberă.

Autor: K.Treniov

Traducerea: Traian Niţescu şi Ludmila Bucşa

1905. Într-un oraş de provincie din imensitatea Rusiei încep să se prefigureze bulversările istorice care vor modela viaţa ţării timp de aproape un secol. Liceenii lui Treniov, „cârmaci ai revoluţiei viitoare” sunt pătrunşi de semnificaţia epocii. Ei sunt gara să pornească la luptă pentru dărâmarea vechilor orânduiri şi instaurarea unui nou regim, asumându-şi toate riscurile: vor fi umiliţi, exmatriculaţi, poate închişi ori deportaţi în Siberia. Trecând printr-un complex proces de clarificare, Olga ajunge, alături de Pavel şi George, sufletul cercului ilegal al elevilor, care organizează şi conduce lupta lor. Spectacolul scoate în evidenţă drumul pe care îl va parcurge grupul de elevi de la „jocul de-a conspiraţia” din primul tablou la declararea grevei şi alăturarea la lupta muncitorilor. Dincolo de atmosfera puternic impregnată de ideologia comunistă, piesa păstrează neatins suflul romantic revoluţionar.

Comedie în patru acte de I.L.Caragiale

Realizare majoră a lui Caragiale, comedia “O scrisoare pierdută” demonstrează, fructificând valenţele hilarului, asemeni schiţei “Telegrame”, că disputa antrenează în fapt nu diferenţe de principii ideologice, ci doar de meschine interese personale; de îndată ce acestea sunt acoperite, conflictul se aplanează.

Intriga surprinde un eveniment în aparenţă minor, dar care e gata să clatine siguranţa tuturor: Zoe Trahanache pierde, din nebăgare de seamă, o scrisoare de amor primită de la prefectul judeţului, Ştefan Tipătescu. Ajunsă în mâinile lui Nae Caţavencu prin turmentarea alegătorului anonim, scrisoarea devine obiect de şantaj. După ce agită toate spiritele, scrisoarea revine în posesia Cetăţeanului Turmentat, care, fost „împărţitor la poştie“, o restituie „andrisantului“, adică lui Zoe. Criticul Pompiliu Constantinescu apreciază în „Scrieri alese“ că „simetria clasică a intrigii e molierescă“. Există în piesă două scrisori similare: cea a lui Tipătescu către Zoe-cu sens circular şi cea a unui „becher“ de la o persoană importantă-cu sens unic. Scrisoarea devine ea însăşi o prezenţă, un obiect animat, dar şi un simbol al puterii, al imoralităţii ascunse, al conştiinţei neliniştite.

Teatrul Regina Maria anunță un program captivant pentru luna aprilie, oferind publicului orădean o serie de spectacole de excepție, printre care se numără premiere, piese clasice reinterpretate și producții contemporane.

Luna se deschide cu o premieră mult așteptată – Richard III, de William Shakespeare, într-o versiune scenică semnată de Alexandra Felseghi și Andrei Măjeri. Regizorul Andrei Măjeri aduce în fața publicului un Richard tulburător și actual, într-un spectacol tensionat și captivant. Premiera are loc pe 5 și 6 aprilie, ora 19:00, la Sala Mare, iar publicul va mai avea ocazia să revadă spectacolul și pe 24 aprilie.

Pe parcursul lunii aprilie, publicul este invitat să redescopere unele dintre cele mai îndrăgite spectacole din repertoriul teatrului, într-o alternanță echilibrată între dramaturgia clasică și cea contemporană. Programul include comedii savuroase, drame cu miză emoțională puternică, povești intime sau reflecții acide asupra realităților sociale. Fiecare titlu aduce pe scenă distribuții valoroase și viziuni regizorale diverse, oferind spectatorilor o varietate de experiențe, de la introspecție și emoție, până la umor și subtilitate satirică.

Biletele pentru spectacolele din luna aprilie sunt deja disponibile la agenția de bilete și pe noua platformă de ticketing: Poftim Cultură. Grăbește-te să-ți rezervi loc!

Biletele pentru spectacolele din luna martie sunt deja disponibile pe Eventim.ro Grăbește-te să-ți rezervi loc!

Biletele pentru spectacolele din luna februarie sunt acum disponibile pe Eventim.roGrăbește-te să-ți rezervi loc!

Biletele pentru spectacolele din luna ianuarie sunt deja disponibile pe Eventim.ro! Grăbește-te să-ți rezervi loc!

Trupa Iosif Vulcan:

Trupa Arcadia:

×

TOP