Please ensure Javascript is enabled for purposes of website accessibility
Folosim cookie-uri | We use cookies
Cookie-urile ne permit să vă oferim online serviciile noastre. Pentru a vă bucura de toate facilitățile website-ului este necesar să le acceptați.
×

Română (ro-ro)

de Laurențiu Budău

Text câștigător la Concursul de Creație Dramatică - ediția 2020

„Să presupunem, ipotetic, că aţi câştigat la loterie o sumă imensă şi, după toate scăzămintele, aţi rămâne fix cu un milion de euro curat, de care nu se mai poate atinge altcineva nimeni în afară de voi... Ce aţi face cu el?” Într-un bar falimentar dintr-o gară oarecare, trei personaje răspund pe rând la această întrebare. Case, vacanțe, haine, acte de caritate, afaceri, familie... ipotetic toți ne gândim la ce am putea face cu atâția bani, dar suntem oare dispuși să ne asumăm real responsabilitatea de-ai avea? De cele mai multe ori marile noastre dorințe sunt perfecte doar atât timp cât rămân la nivel de ipoteză, deoarece realizarea lor implică mult prea mult disconfort.

Într-o îmbinare subtilă de comic cu absurd, textul ridică o provocare la care cu siguranță ne-am gândit ipotetic toți oamenii de pe planeta aceasta măcar o dată. Răspunsurile pe care le vom găsi, în mod surprinzător, sunt la fel de familiare, deoarece, de cele mai multe ori, obișnuința e mai puternică decât dorința. 

Regie colectivă
Scenografia: Oana Cernea

Data premierei: 25 martie 2021 - online

spectacol-recital din lirica lui Octavian Goga susținut de actorul Eugen Țugulea

„Acest spectacol este o datorie a mea față de poezia transilvăneană. Deși sunt de zeci de ani aici și m-am înrădăcinat în acest loc, am recitat poezii scrise de autori din toate provinciile istorice ale României, dar niciodată, în public cel puțin, poezii scrise de vreun poet transilvănean. 

Am extras din opera lui Octavian Goga ceea ce am înțeles și mi-a plăcut din punct de vedere estetic, dar în primul rând emoțional, pentru că într-un recital de douăzeci de poezii nu poate fi cuprinsă totalitatea valorilor și ideilor unui poet important. Astfel, am ales această perspectivă subiectivă, care reprezintă și autorul, dar mă reprezintă și pe mine în felul în care privesc autorul. Nu m-am rezumat la poeziile emblematice ale sale, ce, într-adevăr, îi dau un plus de valoare, pentru că ele sunt doar o parte din dimensiunea conștiinței sale. Sunt de părere că cineva care dorește să exprime un poet nu poate să aleagă numai ceea ce este reprezentativ pentru acesta, pentru că ar însemna că îl interesează numai elementul de vârf, ori nu numai acest aspect reprezintă o personalitate, indiferent care ar fi ea. Ce am eu bun sau mai puțin bun, un cusur al meu, ori o calitatea a mea nu mă reprezintă în totalitate, ci un summum de calități și defecte. La fel privesc și opera unui poet când aleg poeziile pentru recital. Încerc să creez o structură internă, ca un fel de poveste a autorului respectiv, cu început și cu sfârșit”.

 

 Data premierei: 7 mai 2021, ora 19:00, Sala Arcadia (programat inițial în 21 martie - anulat din cauza Scenariului Roșu)

de Ion Bogdan Martin

Trei necunoscuți se întâlnesc într-un loc anume și așteaptă... așteaptă să înceapă ceva. Între ei se înfiripă un dialog intens, captivant. Tensiunea crește, subiectele curg, șerpuiesc, se înalță, coboară și... suspensie, niciunul nu are o concluzie, un final. Tot ceea ce contează pare a fi... începutul.

Se creează astfel un tăvălug de începuturi, într-un ritm abracadabrant, pe teme diverse, care tratează propriile noastre existențe și exigențe, purtat de un trio de semidocți, care se înscriu într-un concurs de cine știe mai bine despre cum se încep lucrurile, fără să fie nevoie să aibă vreun sfârșit. Totul se recompune într-un tablou absurd, cu note comice, în care se ascund trimiteri la realitatea noastră diurnă.

 

socio-political pamphlet by Radu Popescu

This play has won the second place at the Dramaturgy Contest organized by Queen Marie Theatre/ Teatrul Regina Maria - edition 2018

The entire action takes place in a tramway. Silviu Moisă, a mentally challenged citizen, is dedicating his time to electioneering.

He perorates about how suited he is for President role while handing out to the other travellers' promotional materials meant to strengthen his image as a "candidate". Seems like you know him, right? "The tram lunatic." We`ve all seen such a character, but you shouldn`t underestimate Silviu Moisă. He is an updated man: he`s got a Facebook account, WhatsApp and is an avid consumer of some of the most interesting talk shows and documentaries on Discovery and Viasat History. 

As it can easily be noticed from the title, the play is a mixture of contradictory experiences of the slightly bipolar character: the inner sleet which he transmits to the spectators which have the role of travellers in this symbolic tram. They can choose to get involved or not. He doesn`t care, because he knows what he needs to do. In all of this mental rout that he expresses, sometimes, what he says is of a painful lucidity: "Do you know what`s the sadest thing? That people like me got to tell the truth. This is the Truth. And I`m howling it in front of you! It`s a bit sad, isn't it?"

scenariu după William Shakespeare de Gavriil Pinte, cu inserții din George Banu și Monique Borie

Episodul Macbeth – obsesia puterii

EPISODUL MACBETH încheie trilogia ÎN INIMA NOPȚII, după EPISODUL HAMLET și EPISODUL LEAR.

Din textul shakespearian s-au păstrat doar replicile esențiale, replicile cheie. Textul care lipsește este suplinit cu acțiuni fizice pe care piesa le presupune sau lasă să fie imaginate. Legăturile dintre unele secvențe, dar și analiza unor elemente importante pentru acest proiect aparțin lui George Banu și Monique Borie.

Urmărim doi oameni, domnul și doamna Macbeth, plecați pe drumul fără întoarcere al distrugerii de sine. Proiecții ale acestor suflete chinuite de aspirații vinovate iau forme fabuloase. Astfel, vrăjitoarele sunt privite ca vehiculele ale unor mai vechi aspirații ascunse, substitutul unor dorințe care revin obsesiv.

Facem teatru în plină noapte de teama Nopții înseși. Și, totodată, din dorința de a uita rătăcirile zilei. Jucăm ca să ne salvăm! De noapte, de zi. Mereu și pentru totdeauna la răscruce… precum spune George Banu.

de Pierre Chesnot

Minciuna este la îndemâna tuturor, însă numai câțiva reușesc să transforme procesul falsificării adevărului într-o știință. Abilitatea de a-l determina pe celălalt să cadă în plasa țesută prudent din afirmații atent alese și un comportament fermecător, poate deveni, într-adevăr, o artă.

Relația de adulter dintre Jean François, un regizor de film și amanta sa, Nathalie, este pe punctul de a fi descoperită de soția acestuia, iar eforturile pe care le depun cei doi amanți pentru a crea imaginea unei situații care să nu dea de bănuit, depășesc limitele normalului. Jean François se vede nevoit să își pună în aplicare abilitățile regizorale și să creeze un spațiu potrivit falsificării adevărului.

de Nicola Wilson

Când o simplă alegere poate schimba întreg parcursul vieții tale, ce alegi? Să știi, sau nu, dacă ai gena bolii Alzheimer familială? Îi spui, sau nu, viitorului partener? 

Vivacitatea familiei Verei se estompează când ea decide să le dezvăluie soțului și copiilor că are deja primele simptome ale acestei boli, însă doar pentru un moment. Trăsătura de familie care-i caracterizează pe toți, surclasând astfel gena F.A.D. (Familial Alzheimer`s Disease), este capacitatea de a evita în mod conștient să ia ceva prea în serios, chiar și în cele mai nepotrivite momente. Ironia dă naștere unei lejerități pe care o întâlnim doar la oamenii extrem de inteligenți, cum e cazul membrilor acestei familii. Astfel, printre jocuri de Scrabble, pierderi de memorie și persiflări, viața lor continuă să fie plină de activitate.

Trăirile antinomice ale personajelor sunt exprimate prin muzică și coregrafie, iar varietatea situațiilor neașteptate dobândește o tonalitate pozitivă și motivațională.

de Éric-Emmanuel Schmitt

Traducerea: Nicolae Weis

O întâlnire profesională dintre doi bărbați inteligenți, scriitorul Abel Znorko (Sebastian Lupu), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură și jurnalistul Erik Larsen (Petre Ghimbăşan), se transformă brusc într-o partidă antrenantă de șah verbal. Personalități puternice și dominante, ambii bărbați își joacă partida, alternând polul de putere în funcție de mutarea pe care celălalt o face, întrevederea intrând astfel într-un labirint sinuos, animat cu rafinament de o desăvârșită știință a suspansului.

Spectacolul este regizat de Elvira Rîmbu, actriță a Teatrului Regina Maria, care a semnat și direcția de scenă a producției „O poveste foarte simplă”; pe scenă se întâlnesc doi actori remarcabili, care au format mereu un duo puternic și efervescent, reușind să surprindă prin nuanțele fine și ingenioase cu care își construiesc fiecare personaj; scenografia, complexă și complementară, este creată de Oana Cernea, ecuație artistică care nu poate să ducă decât la nașterea unui spectacol surprinzător și inedit. 

dramatizare de Ovidiu Caița după „Sufocare” de Chuck Palahniuk

Faceți cunoștință cu Victor Mancini: un tânăr spre treizeci de ani aflat în căutarea propriei identități. Fost student la medicină, Victor a renunțat la facultate pentru a se putea ocupa de îngrijirea mamei sale bolnave.

Lucrează acum într-un parc tematic, alături de prietenul său Danny. Se știu de la întâlnirile destinate dependenților de sex, pe care el le frecventează mai mult pentru a-și găsi noi partenere decât pentru a încerca să-și controleze impulsurile sexuale. Banii pe care îi câștigă, însă, nu acoperă suma lunară pe care trebuie să o achite sanatoriului în care este internată mama sa.

Motivat de această situație, începe să își suplimenteze veniturile escrocând, printr-un truc ingenios, clienții restaurantelor de lux. Toți acești oameni care nu știu unul de existența celuilalt, ajung să contribuie la existența neobișnuită a unui individ care îi manipulează de la distanță: acest Victor, a cărui copilărie defectă se materializează într-un adult dezaxat, care se caută pe sine încercând să smulgă informații coerente de la mama sa dementă.

Teatrul Regina Maria are onoarea de a vă invita la evenimentul cultural care marchează 168 de ani de la nașterea poetului cu geniu liric, Mihai Eminescu.

Cel care ne va călăuzi pașii prin universul poetic eminescian este actorul Eugen Țugulea, care prin extraordinara sa apreciere și dragoste față de geniul iubitor de slovă și țară, reușește aproape în fiecare an să aducă opera sa atât în atenția iubitorilor de teatru, poezie și cultură, cât și a publicului larg.

Călătoria lirică va fi armonios acompaniată de grațioasele voci ale solistelor Ansamblului Artistic Profesionist Crișana (Felicia Costin, Otilia Haragoş Seghedi și Cornelia Covaciu) și de sunetele create de claviatura Henriettei Varady.

Data premierei: 15 ianuarie 2018

adaptare de Matei Mircioane – după Tudor Mușatescu

Elevii clasei a douăsprezecea, zurlii și puși pe distracție, au parte, pe lângă agitația provocată de iminența examenului de bacalaureat, de tensiuni iscate de apariția noului profesor de franceză, „mișto, tânăr, brunet, înalt…”, în care fetele descoperă un adonis, iar băieții un rival.

Această noutate dă naștere unor situații conflictuale, pentru aplanarea cărora e necesar să intervină chiar diriginta, al cărei interes este, de asemenea, îndreptat spre tânărul profesor. Naivitatea din care izbucnesc neînțelegerile creează comicul de situație, alcătuind un spectacol original, vesel și plin de viață.

Atât evenimentele în sine, cât și modul în care acestea sunt puse în scenă, îmbracă spectacolul într-o mantie a universalității, acesta fiind accesibil spectactorilor, care, indiferent de vârstă, vor reuși cu ușurință să se identifice sau să empatizeze cu oricare dintre personaje.

după Carlo Gozzi

Traducerea: N.Al.Toscani

Piesa de teatru „Regele cerb” gravitează în jurul imaginii regelui Deramo, care este convins de către prim ministrul Tartaglia că trebuie să se căsătorească pentru a lăsa un moștenitor la tron. Organizează în acest sens o serie de întrevederi cu fete din întreg regatul, fără să țină cont de statutul lor social. Cu ajutorul unor trucuri magice, reușește să-și găsească aleasa. Însă, acesta nu este un final fericit, ci chiar începutul unor serii de încurcături din ce în mai bizare.

Spectacolul orădean va păstra firul povestirii clasice, însă sub îndrumarea atentă a regizorului Alexandru Colpacci, basmul teatral al lui Carlo Gozzi se metamorfozează într-o poveste inedită, care îmbină ingenios gândirea de tip clasic, cu elemente contemporane. Magie, ştiinţă, tehnologie, poveşti de dragoste, intrigi politice, transformări miraculoase, toate acestea se vor întâlni pe acelaşi plan: al scenei de teatru, pentru a recrea o lume mitică şi fascinantă, cu nuanţe comice şi dramatice totodată.

scenariu dramatic de Anca Măniuțiu – după texte de Luigi Pirandello

„Cafeneaua Pirandello” pornește de la scenariul dramatic realizat de Anca Măniuțiu, substructurat pe două piese ale dramaturgului Luigi Pirandello: Omul cu floarea în gură și Uriașii munților, în intertextul căruia se împletesc replici disparate din Șase personaje în căutarea unui autor și Astă seară se improvizează.

Personaje „pirandelliene”, proiectate spectral într-o cafenea de noapte părăsită, situată – nu întâmplător – aproape de gară, se întâlnesc și dezlănțuie o lume absurdă, unde granița dintre vis și realitate se fluidizează. În acest cadru fantomatic, se infiltrează un grup de circari, care dinamizează atmosfera și conferă spectacolului o notă comică. Cuvântul, într-o lume aflată sub semnul visului, dobândește un rol secundar, iar muzica și, mai ales, limbajul coregrafic asumă dimensiunea ilustrativă a acestuia.

„Spectacolul încearcă să surprindă o lume halucinatorie, fantastică, aflată sub semnul oniricului, unde frontiera dintre realitate și vis (sau coșmar) este foarte fragilă.

de Aiat Fayez

Mare şi Mic sunt doi francezi care nu au prea multe perspective profesionale și se hotărăsc să creeze bombe artizanale în oale sub presiune. Iniţiativa lor, aparent fără şanse prea mari de reuşită, se transformă într-o adevărată afacere pe măsură ce experimentele dau roade şi li se alătură câţiva parteneri de nădejde. Îşi creează relaţii cu lumea islamică şi beneficiază de sprijinul tacit al autorităţilor franceze. Pentru a camufla laboratorul ilegal de creat bombe, înființează în faţa fabricii un magazin pentru comercializarea măştilor de gaze, ce devine, în mod paradoxal şi absolut ironic, principalul furnizor al ministerului Sănătăţii.

Descriind acest bârlog al marelui banditism, ”Baraca” pune în lumină, cu un umor scrâșnitor, una dintre cele mai mari probleme ale societății actuale: atentatele teroriste potențate de compromisurile politicienilor, de duplicitatea marilor piețe, de jocurile de culise și de mârșăvia unor oameni care se lasă seduși de puterea banilor.

de Peter Quilter

ÎN PLINĂ GLORIE! este o comedie inspirată din viaţa lui Florence Foster Jenkins, cunoscută în istorie ca fiind cea mai proastă solistă de operă din lume, atribuindu-i-se din această cauză și ironicul titlu de „Prima Doamnă a glissandoului”. Pasionată de muzică până la patetism, reușește, în ciuda ironiei unora şi a ridiculităţii dorinţei, să susțină concerte de operă cu sala plină. Apogeul carierei sale îl reprezintă recitalul de pe scena uneia dintre cele mai prestigioase săli de concert din New York: Carnegie Hall. Succesul său nu ar fi fost posibil, însă, fără resursele financiare de care dispune şi fără sprijinul unor prieteni… devotaţi.

Un spectacol extraordinar, în care graniţa dintre curaj şi naivitate dispare. Un personaj dispus să renunţe la orice pentru a-şi îndeplini visul. O poveste plină de umor, care în mod paradoxal, a făcut istorie, reuşind să inspire chiar şi în prezent.

de Dario Fo

„Isabela, trei caravele și un mare mincinos” este o comedie în două acte, situată temporal în secolul al XVI-lea, care pornește de la povestea unui actor condamnat la moarte pentru îndrăzneala de a juca o operă interzisă de-a lui Fernando de Rojas. Aflat pe eșafod, i se oferă acestuia șansa să joace un ultim spectacol, șansă în spatele căreia planează speranța că între timp va fi grațiat.

Spectacolul de teatru în teatru se construiește pe structura unor fapte reale, în jurul unei figuri istorice dominante, Cristofor Columb, începând cu prima întâlnire cu Isabela de Castilla, până la eșecul personal trăit după cea de-a patra expediție. Toate aceste fapte de o adevărată importanță istorică sunt însă rescrise într-o manieră parodică, de unde se naște, de altfel, umorul. Un umor ușor subversiv, așa cum însuși Dario Fo admite:

„Am vrut să-i atac pe acei intelectuali italieni care au descoperit puterea și avantajele ei și au sărit pe ea ca șobolanii pe o bucată de brânză. Am vrut să demistific un personaj care a fost îmbălsămat ca un erou în cărțile de istorie școlară, în timp ce el era, de fapt, un intelectual care a încercat să se mențină pe linia de plutire în cadrul mecanismelor de putere, apelând la viclenie pentru a trata cu figurile puterii, dar care a sfârşit prin a fi păgubit.”

«Laureat al premiului UNITER 2016, pentru o viaţă dedicată teatrului şi poeziei, actorul Eugen Ţugulea va fi protagonistul unui spectacol recital dedicat împlinirii a 167 de ani de la naşterea marelui poet Mihai Eminescu. Spectacolul celebrează Ziua Culturii Naţionale şi va fi presărat cu momente muzicale interpretate de soliste ale Ansamblului Crişana.

„Pentru noi este o mare onoare faptul că maestrul Eugen Ţugulea a venit cu o astfel de ofertă. Este un spectacol care se ridică la un nivel cultural deosebit”, a spus managerul Teatrului Regina Maria, Daniel Vulcu. De 17 ani, anual, alături de alte spectacole şi recitaluri, Eugen Ţugulea a omagiat în producţii lirice memorabile moştenirea lăsată de poetul nepereche. Un poet de versurile căruia îl leagă 40 de ani de recitaluri.

„Prima dată am recitat din Eminescu acum 40 de ani. Am fost invitat de Teatrul Naţional Mihai Eminescu din Iaşi, în cadrul unui festival naţional, şi am recitat poezia De-aş avea”, îşi aminteşte actorul.

Tot de Eminescu îl leagă, după cum mărturiseşte, unul dintre cele mai importante momente ale carierei lui. Un moment care s-a petrecut în viaţa actorului după consacrare, după recunoaştere, după zeci de ani de aplauze, atunci când a predat cursuri de actorie elevilor de etnie română din cadrul unui liceu din Gyula.

adaptare după Antoine de Saint-Exupéry

”Micul Prinț” este una dintre cele mai cunoscute și iubite opere literare, fiind tradusă în mai mult de 250 de limbi și dialecte și adaptată la numeroase alte forme de artă, printre care și teatrul. Însă, farmecul pe care povestea lui Saint-Exupéry îl exercită asupra cititorilor nu depășește doar hotarele lingvistice și cele artistice, ci și unul mult mai semnificativ în plan uman: vârsta. Astfel, de peripețiile prichindelului care colindă galaxia pentru a descoperi ce înseamnă iubirea, prietenia, singurătatea și moartea, se pot bucura în egală măsură atât inocenții copii, cât și oamenii mari, chiar dacă ei au nevoie întotdeauna de lămuriri.

Regizorul Marius Costache a reușit să recreeze universul încântător al poveștii pe scena Teatrului Regina Maria, păstrând candoarea specifică, dar și latura profund filosofică a operei. Spectacolul, prin urmare, nu se adresează doar copiilor de gimnaziu, ci și adolescenților care abia pășesc într-o altă dimensiune, cea a oamenilor maturi și chiar și adulților, care trăiesc singuri pe propriile lor planete și sunt absorbiți mereu de lucruri atât de banale.

de Matei Vișniec

Piesa de teatru „Cabaretul Dada” surprinde atmosfera tulblurătoare a secolului al XX-lea, perioada în care a luat naştere mişcarea artistică Dada ca reacţie împotriva primei conflagraţii mondiale, aprofundând în special latura politică a Dadaismului: M-am lăsat incitat să scriu această piesă interesat fiind aproape mai mult de dadaismul politic decât cel literar-artistic […]
Piesa mea de teatru este în acelaşi timp o anchetă pe urmele unui concept misterios şi o încercare de a demonstra că dadaismul s-a prelungit în aventura comunistă. Faptul că Lenin a locuit la Zürich, chiar pe aceeaşi stradă unde se afla Cabaretul Voltaire şi chiar în săptămânile când s-a născut mişcarea Dada, este o imensă ironie a istoriei. Scriitorul francez Dominique Noguez a dedicat o întreagă carte acestei  “coincidenţe” şi mărturisesc că m-am hrănit mult din supoziţiile sale plasându-l pe Lenin în piesa mea. Da, cred că Lenin, fără să vrea, a fost un dadaist. Poate că a luat de la Cabaretul Voltaire, unde se pare că a fost văzut cel puţin o dată, un virus ireversibil, pe care l-a transmis apoi întregii familii de revoluţionari, astfel încât, până la urmă, acestor oameni le-a ieşit totul pe dos (şi cu o sută de milioane de morţi ca preţ uman al experienţei lor).

Să nu ne întristăm însă. Piesa mea este o comedie despre un secol tragic. Râsul dadaist mi se pare a fi un instrument de înţelegere a modului în care avansează istoria (un pas înainte, doi paşi înapoi) precum şi a manierei în care se apropie şi se îndepărtează omul de ceea ce ar trebui el să fie el cu adevărat.” (Matei Vişniec)

Rescriere dramatică de Victor Ioan Frunză după comedia „Burghezul Gentilom” de Jean Baptiste Poquelin Molière și după „Jourdain cel scrântit” de Mihail Bulgakov

Domnul Jurdan, spirit emfatic și naiv, este un om extrem de bogat, dar căruia îi lipsește ceva: eleganța unei persoane din înalta societate. Așa că pentru a face parte din high-class, se împopoțonează după tendințele vremii, își decorează extravagant casa, își face prieteni „sus puși” și angajează o armată de profesori pentru a învăța manierele unei persoane cu rang. Însă, din toată această ecuație rezultatul nu poate fi altul decât unul de-a dreptul ilar. Ridicol peste măsură, domnul Jurdan ajunge de la (pretenția de) nobil, „bufonul curții”.

Iar atunci când ignoranța se întâlnește cu pretenția de erudiție totul se transformă într-o comedie la care veți râde în hohote minute în șir. O comedie a vremurilor noastre, în care se reflectă derapajul opulenței unor oameni îmbogățiți.

Acțiunea se petrece în România, în casa lui Jurdan.

Trupa Iosif Vulcan:

Trupa Arcadia:

×

TOP