Română (ro-ro)
- Details
- Category: Stagiunea 2005-2006
de Leonid Andreev
Traducerea: Mircea Ştefănescu şi Ludmila Vidraşcu
„Cel care primeşte palme” este probabil cea mai cunoscută şi mai jucată piesă a lui Leonid Andreev, a cărei acţiune, plasată în lumea circului, evocă un spaţiu magic, în care totul este posibil, o lume fascinantă, dominată de pasiuni puternice, de sentimente contradictorii. Personajul central, „Cel care primeşte palme”, supranumit Cel, caută să îşi ascundă adevărata identitate sub o mască de clovn, dovedind că circul este în egală măsură un loc de refugiu. Cel devine admirat de public şi de colegi şi se îndrăgosteşte de Consuella, călăreaţă la circ. Aceasta e fiica unui conte care doreşte să o mărite cu un baron bătrân şi bogat, astfel încât la final, Cel o otrăveşte pentru a o scuti de nefericirea de a trăi alături de baronul respectiv. Emoţia transmisă de spectacol este sporită de momentele dansante şi de efectele de scenă, conferind piesei un ritm alert, un dinamism şi o intensitate de neuitat.
- Details
- Category: Stagiunea 2005-2006
după o idee de Ray Cooney, Regia artistică: Daniel Vulcu
O savuroasă comedie a încurcăturilor, „Şi miniştrii calcă strâmb” desfăşoară într-un ritm dramatic extrem de susţinut o sumedenie de probleme care rezultă din aventurile amoroase ale personajelor principale. Un ministru, mâna dreaptă a premierului întârzie de la o şedinţă de guvern în care se va discuta bugetul, pentru o aventură cu secretara opoziţiei, într-o cameră de hotel. Apariţiile succesive ale soţiei ministrului, ale secretarului, ale soţului amantei, ale infirmierei, revenirile chelnerului şi ale directorului hotelului înnebuniţi de agitaţia şi gesturile echivoce ale locuitorilor camerei, culminează cu apariţia unui Mort care nu este atât de ţeapăn pe cât pare. Evenimentele capătă dimensiuni tragi-comice, râsul ne pufneşte la aproape fiecare replică, iar în final asistăm chiar şi la o nuntă desfăşurată în registrul burlesc cel mai desăvârşit.
- Details
- Category: Stagiunea 2005-2006
de Matei Vişniec
Într-o sală de aşteptare, în care nu ştim ce se aşteaptă, trei oameni încearcă să facă faţă lipsei de ocupaţie, plictiselii şi trecerii timpului. Cel de-al patrulea cântă la violoncel, impertubabil, fără oprire. Dacă la început, muzica sa stârneşte interesul celorlalţi, acesta se transformă treptat în indiferenţă, apoi chiar în exasperare, în refuzul de a-l mai asculta pe cântăreţul necunoscut şi învăluit de mister. În cele din urmă, instrumentistul va fi evacuat, prin forţă, lăsând în urma sa violoncelul, stingher şi inutil. De aici se naşte laitmotivul care va da şi titlul piesei: „Şi cu violoncelul ce facem?” enunţat aproape obsesiv spre final. Dacă la un prim nivel, este abordată tema incompatibilităţii între artă şi obtuzitatea unor indivizi, la un alt nivel, derivat din teatrul absurdului, piesa poate fi interpretată ca metafora instalării unei stări simptomatice pentru omul contemporan.
- Details
- Category: Stagiunea 2005-2006
de Slawomir Mrožek
Traducerea: Stan Velea
Acţiunea piesei „Strip-tease” se petrece într-un spaţiu roşu ca focul, închis ermetic, care se va dovedi a fi anticamera morţii, unde doi bărbaţi îmbrăcaţi şi echipaţi identic, aşteaptă pentru trece „dincolo”. Domnul 1 şi Domnul 2 se comportă şi gândesc diferit, problematizează, îşi pun întrebări fără răspunsuri, însă în esenţă, concluzia ce se degajă din spectacol este aceeaşi: pe măsură ce se apropie momentul trecerii, oamenii devin tot mai goi sufleteşte, iar spiritul se purifică. Anihilarea personalităţilor, a identităţilor este sugerată dezbrăcarea lor de către „Marea târfă”, îmbrăcată în desuuri elegante. Destinul celor doi este decis atunci când ei sunt dezbrăcaţi de trup, ca de o haină.
- Details
- Category: Stagiunea 2005-2006
Soap opera după piesa omonimă a lui William Shakespeare
Versiunea scenică: Victor Ioan Frunză, Marian Popescu şi Victoria Balint, după: Nevestele vesele din Windsor (traducerea: Vlaicu Bârna), Nevestele vesele din Windsor (traducerea: Dragoş Protopopescu), Nevestele vesele din Windsor (traducerea: Marian Popescu) şi fragmente din Henric IV (partea I: traducerea: Dan Duţescu)
Spectacolul reprezintă o compilaţie a mai multor variante ale piesei, incluzând şi fragmente din „Henric al IV-lea” şi aduce în contemporaneitate acţiunea şi umorul viu al textului shakespearian. Muzica este interpretată de o orchestră live, rock, pe scenă, cu piese compuse de Tibor Cári, în stiluri diverse, de la rock la hip-hop. Spectacolul are şi o imagine specială, realizată de şi inspirată de cultura străzii, cu jocuri de lumini, efecte pirotehnice şi un dinamism specific, asigurat de prezenţa în scenă a aproape cincizeci de oameni. Piesa demonstrează că, după cum afirmă David Thacker, indiferent de epocă, „actorii sunt acolo (pe scenă) pentru a arăta lumii cum arată cu adevărat timpurile pe care le trăieşte.” În 2006, spectacolul „Nevestele vesele din Windsor” a beneficiat de două nominalizări la premiile Uniter: Victor Ioan Frunză pentru regie şi Richard Balint pentru „Cel mai bun rol secundar”.
- Details
- Category: Stagiunea 2005-2006
de William Saroyan
Traducerea: Catinca Ralea
În „Oamenii cavernelor”, William Saroyan re-problematizează existenţa valorilor, condiţia actorului şi omului de teatru, soarta şi locul lui în societate. Pentru Saroyan, teatrul este o altă variantă a lumii, o nouă dimensiune a realităţii umane. Personajele principale sunt Regele şi Regina, Ducele – un fost boxer, o fată şi o familie formată din cei doi soţi, un nou-născut şi un urs, care sînt nevoiţi să cerşească pentru a supravieţui şi duc zilele într-un teatru părăsit supus demolării. Cerşetorul de azi, fost clown, a fost odată Lear, iar Regina săracă, bolnavă, îmbătrânită, a fost odată actriţă, una din multele regine uitate ale teatrului. Un spectacol emoţionant, a cărui revelaţie esenţială este că secretul teatrului stă în dragoste.
- Details
- Category: Stagiunea 2004-2005
de Marius Damian
„Într-o seară, la sfârșitul unui spectacol, în cabina devenită casă a unui clown nu din cale afară de talentat (Felippo) sosește o tânără ce pretinde a fi îndrăgostită de circ tocmai pentru că familia ei a deținut odinioară un circ celebru mistuit într-un incendiu. De fapt, respectiva fată e o actriță ocolită de succes care, păstrând nostalgia marelui rol Nina Zarecinaia, e gata, spre a câștiga o bucată de pâine, să joace și într-un spectacol de circ. Rebotezată Felippa, ea îl va cuceri pe Felippo, vor încerca să construiască împreună un număr nou care, nefiind izbutit, îi va costa pe amândoi slujba. Vor urma umilințele, foamea și moartea fetei…” (Mircea Morariu)
Distribuţia:
Fellipa: Oana Rusu
Fellipo: Marius Damian
Regia artistică: Traian Şoimu
Data premierei: 10.04.2005.
- Details
- Category: Stagiunea 2004-2005
Scenariu de Mona Chirilă, după Molière şi Mihail Bulgakov
Traducere Bolnavul închipuit: Tudor Bogdan şi Ştefan Crudu
Traducere Viaţa domnului de Molière: Natalia Cantemir
„Bolnavul închipuit” este ultima creaţie a lui Molière, în care a jucat însuşi dramaturgul, până în ajunul morţii. Implicit, textul problematizează condiţia artistului dedicat cu trup şi suflet artei sale, devenind astfel un omagiu adus actorului. Personajul principal, Aragan este un ipohondru dependent de medici şi de medicamente, ferm convins că este grav bolnav, aflat în pragul morţii. Din aceste motive, el doreşte să îşi mărite unica fată cu un medic, deşi ea este îndrăgostită de alt bărbat. Printr-un vicleşug, simulând moartea, Argan află că soţia sa e o prefăcută, preocupată doar de banii lui, iar singura care îl iubeşte sincer este fiica lui. Piesa nu este reprezentată în registrul clasic, ci beneficiază de o viziune modernă, din care nu lipsesc aluziile rafinate la adresa moralităţii medicilor, a stării deficitare a sistemului medical, sau a titlurilor obţinute fără merite.
- Details
- Category: Stagiunea 2004-2005
de Samuel Beckett
Traducerea: Gellu Naum
În stagiunea 2005-2006, trupa „Iosif Vulcan” a Teatrului de Stat din Oradea a pus în scenă pentru prima oară cunoscuta piesă a lui Samuel Beckett, „Aşteptându-l pe Godot”. Într-un spaţiu care ar putea fi situat oriunde, doi cerşetori, Vladimir şi Estragon discută, se ceartă, se împacă, au gânduri de sinucidere, apoi intră în vorbă cu alte două personaje bizare, Pozzo şi Lucky, stăpân şi servitor. Cei doi formează un cuplu indestructibil, fiind uniţi unul de celelalt prin frică, ură, milă, dar şi prin puterea obişnuinţei. Ceea ce este surprinzător în această piesă este faptul că nu se întâmplă nimic în timp ce Gogo şi Didi îl aşteaptă pe Godot, care va salva întreaga situaţie. Cu toate acestea, Godot se caracterizează doar prin absenţă, deşi mesagerul său promite în mod repetat că stăpânul său va veni a doua zi.
- Details
- Category: Stagiunea 2004-2005
Un scenariu de Mihai Măniuţiu, după Interviuri cu Primo Levi
Traducerea: Anca Măniuţiu
„Shoah. Versiunea Primo Levi” reprezintă o adaptare a regizorului Mihai Măniuţiu după o serie de interviuri cu Primo Levi, unul dintre cei mai de seamă scriitori italieni ai secolului al XX-lea şi supravieţuitor al lagărului de concentrare de la Auschwitz. „Shoah” înseamnă Holocaust, iar piesa se transformă într-o cutremurătoare mărturie a uneia dintre cele mai mari orori ale omenirii. Primo Levi este atât de marcat de absurditatea acestei pete în istoria umanităţii, încât nu are puterea de a-i urî pe cei vinovaţi. El conştientizează inutilitatea oricărei încercări de a schimba destinul atunci când eşuează în salvarea copiilor dintr-un tren în miniatură, în care revede garniturile morţii. Prezenţele uneori agresive ale celor trei reporteri sunt contrapuse tragismului evocat de interpretarea pe scenă a cântecelor sacre evreieşti. Piesa ia forma unui vis în care trecutul sub forma amintirilor lui Levi se întâlneşte cu viitorul simbolizat de copii; însă este un vis desfăşurat la limita coşmarului, spectacolul conştiinţei unui om care are puterea de a rămâne până la capăt om.
- Details
- Category: Stagiunea 2003-2004
de Ayn Rand
Traducerea: Horia Gârbea
„Noaptea de 16 ianuarie” este un musical plin de suspans şi mister, dinamism şi culoare, având drept model un caz real petrecut în America anilor ’30. Tânăra Karen Andre este acuzată de a-şi fi ucis amantul, unul dintre cei mai bogaţi afacerişti americani, supranumit prinţul primului imperiu financiar din lume. Spectacolul surprinde trei dimensiuni majore: desfăşurarea procesului cu audierea martorilor şi pledoariile avocaţilor; cabaretul şi sala de tribunal transformată în cabaret; relatarea unui reporter. Faţă lumea reală reprezentată de proces, cabaretul simbolizează viaţa privată a fiecărui om, dedublarea personalităţii, căderea măştii. Elementele legate de planul media se referă la deformarea realităţii de către presa aflată mereu în căutarea senzaţionalului, a situaţiilor explozive. Deşi afaceristul Faulkner este un personaj absent, întreg procesul spune, de fapt, povestea lui, povestea unui cuceritor, a unui om de o desăvârşită libertate interioară, care îşi trăieşte viaţa la limită, pregătit în orice moment să îşi abandoneze imperiul financiar pentru a-şi trăi iubirea. Prin conturarea unui astfel de personaj, „Noaptea de 16 ianuarie” devine şi o apologie adusă Americii, care oferă spaţiul propice dezvoltării unui astfel de erou romantic modern, asigurând libertatea şi calea deschisă afirmării individului.
- Details
- Category: Stagiunea 2003-2004
de Roland Schimmelpfennig
Traducerea: Victor Scoradeţ
„Noaptea arabă” poate fi considerată un basm dramatic, explicit chiar din titlu. La început, nimic nu anunţă întâmpările neobişnuite care vor urma. Totul se petrece într-un bloc de locuinţe cu şapte etaje din Germania, locuit de oameni modeşti, provenind din mai multe colţuri ale lumii. Singurătăţi, vise, nevoia de comunicare, de dragoste, sunt înglobate într-o piesă ce include epicul, poeticul şi dramaticul. Fantasticul se insinuează treptat în aceste existenţe, făcând loc în egală măsură, împlinirii şi tragicului. Betonul blocului devine mai uşor suportabil atunci când între fisurile pereţilor se ascund vise şi fantezii nebănuite.
- Details
- Category: Stagiunea 2003-2004
de Isaac Bashevis Singer
Piesa „Netotu’”, cu un scenariu bazat pe fragmente din volumul de nuvele „Ghimpel Prostul” de Isaac Bashevis Singer și din culegerea „Cercul Mincinoșilor” de Jean-Claude Carrière, aduce în prim-plan figura omului simplu, care nu se îndoiește niciodată de nimic. El este naivul păcălit de toată lumea, inclusiv de nevasta care îl înșeală, profitând de buna lui credință. Netotu’ nu ezită niciodată să facă bine celor din jur, deși aceștia nu-i întorc bunătatea, ci, mai mult, o transformă în obiect de deriziune. Textul, aparent simplist, capătă un accent de gravitate prin raportarea la Dumnezeu, prin credința, care oferă și soluția rezistenței la rău. Piesa sugerează că pentru a crede total în Dumnezeu și în faptul că toate au un rost pe lume așa cum le-a dat El, pentru a iubi în mod absolut și fără întrebări, pentru a crede în semenii tăi peste puterile omenești, trebuie să împrumuți ceva din felul de a fi al unui netot. Spectacolul se construiește ca un monolog dramatic care, dincolo de umorul intrinsec, ascunde o filozofie amară, dar și o inteligență și o maturitate camuflate după cele mai modeste exprimări.
Intepretează: Marius Damian
Adaptarea şi regia artistică: Cristian Juncu
Data premierei: 26.05.2004.
- Details
- Category: Stagiunea 2003-2004
după Sofocle şi Euripide
Traducerea: George Fotino şi Alexandru Miran
Spectacolul „Electra” readuce în atenţia publicului povestea sfâşietoare a familiei regale din Micene, concentrându-se asupra figurilor Electrei şi a lui Oreste, care caută să răzbune uciderea mişelească a tatălui lor, înţelegând că fără purificare, viaţa cetăţii nu poate merge mai departe. Tragedia celor doi fraţi este povestită de ei înşişi, dar şi de cor şi de corifei şi mai ales de cântecele de jale ale grupului maramureşean. Întâlnirea textelor din marea tragedie greacă cu muzica populară românească creează pe scenă un spaţiu de confluenţă al mitologiilor arhaice. Viorile, toba, chitara şi vocile se constituie ca „replici” ce concordă tulburător cu textele lui Sofocle şi Euripide. Răzbunarea se petrece ca un ritual: recunoaşterea, pregătirea pentru omor, omorul propriu-zis, după care, deşi dreptatea a fost înfăptuită, durerea nu se destramă. Este evocată cu forţă o lume în care legile nescrise ale cinstei, ale dreptăţii, ale omeniei atrag după ele răzbunări pe măsură, pentru restabilirea echilibrului moral al universului.
- Details
- Category: Stagiunea 2003-2004
de Eugèn Labiche
Traducerea: Alexandru Dabija
În buna tradiţie a vodevilului francez, „Praf în ochi” este o piesă despre burghezi şi se inspiră din moravurile contemporane. Acţiunea piesei pune faţă în faţă două familii nu prea înstărite, care, în efortul lor de a-şi căsători convenabil copiii pozează în ceea ce de fapt nu sunt: mai bogaţi, mai culţi, mai buni. Atât familia Ratinois, cât şi familia Malineau adoptă un joc al prefăcătoriei, dus mereu mai departe, până când situaţiile devin atât de absurde, încât tonul piesei se apropie pe alocuri de teatrul lui Eugen Ionescu. „Praful” aruncat în ochi se rispieşte la final, prin apariţia Unchiului Robert, om bogat, dar simplu, mândru de poziţia pe care a câştigat-o prin mijloace oneste şi care le va asigura stabilitatea materială celor doi tineri îndrăgostiţi.
- Details
- Category: Stagiunea 2003-2004
după Ion Creangă
Transpunerea scenică a binecunoscutei poveşti scrise de Ion Creangă înfăţişează o gospodărie tipică de la ţară, condusă în chipul cel mai autoritar de mama-soacră. Rămasă văduvă de timpuriu, Aftinia alege singură soţii pentru feciorii ei, cu unicul scop de a le utiliza forţa de muncă. Cea de-a treia noră, adusă de feciorul cel mic în casă fără consult prealabil, îi vine de hac soacrei cele rele. La îndemnul ei, celelalte două nurori, trezite brusc la realitate, se răzbună crunt pentru toate relele îndurate, demonstrând, cu nelipsitul umor, că binele învinge răul, chiar dacă mijloacele folosite nu sunt dintre cele mai oneste.
- Details
- Category: Stagiunea 2002-2003
de Mihail Sebastian
Piesa ”Jocul de-a vacanța” aduce în scenă șase personaje obișnuite, care își petrec „luna lor de libertate”, adică vacanța, la vila Weber, situată undeva în Munții Ciucului. Ele întruchipează tipuri și caractere ale vieții cotidiene de oriunde și de oricând: femeia tânără (Corina), femeia bovarică, aflată la vârsta critică (Madame Vintilă), adolescentul (Jeff), micul funcționar (Bogoiu), militarul (Maiorul). Atmosfera pașnică, idilică, de toleranță mutuală, este tulburată de apariția lui Ștefan Valeriu, care face pe „ferocele”, pe „mitocanul”, nesalutând și nerăspunzând când i se vorbește, făcând totul pentru a părea dezagreabil. De asemenea, el strică telefonul și radioul, ascunde firma pensiunii pentru ca autobuzul să nu mai oprească, distrugând toate porțile de comunicare cu lumea din afară. În acest cadru nou instituit se desfășoară „lecții de lene”, cu o vizibilă destinație terapeutică: obosit de viața și rutina cotidiană, omul trebuie să urmeze o cură insolită de dezintoxicare spirituală, un joc de-a reveria, o desprindere de circumstanțele imediate. Eroii evadează din lumea convențiilor imediate spre o altă lume, unde îi așteaptă misterul, uitarea, vraja și visul.
- Details
- Category: Stagiunea 2002-2003
de William Shakespeare
Traducerea: Dan Grigorescu
Având la bază surse de inspirație multiple – mitologia greco-romană, legendele Evului Mediu și folclorul englez – binecunoscuta creație shakespeariană „Visul unei nopți de vară” este o piesă a cărei temă, în vorbe și în fapte, este dragostea. E vorba de dragostea oarbă, lipsită de rațiune, sinceră și uneori capricioasă. Căsătoria ducelui Theseu cu Hippolyta, regina Amazoanelor, constituie cadrul piesei, a cărei acțiune începe și se termină în palatal ducelui. Conflictul este declanșat de o veche lege ateniană care le dădea cetățenilor puterea să aleagă soți potriviți fiicelor lor, iar în caz de nesupunere, să ceară chiar moartea acestora din urmă. Uzând de acest drept, Egeus îi cere ducelui Atenei condamnarea la moarte a fiicei sale, Hermia, pentru refuzul ei de a se căsători cu Demetrius, vlăstar al unei nobile familii ateniene. Situația inițială ne înfățișează iubirea reciprocă dintre Hermia și Lysander, precum și iubirea neîmpărtășită a lui Demetrius pentru Hermia și a Helenei (prietena Hermiei) pentru Demetrius.
- Details
- Category: Stagiunea 2002-2003
Cabaret de Mircea Chirilă, în colaborare cu Teatrul de Stat Deva
„Cu aluzie, desigur, la binecunoscutul … „pacient englez”, autorul scenariului acestui Cabaret, Mircea Chirilă (…), imaginează o suită de întâmplări hazlii, desigur, legate de soarta absolut specială a „pacientului român”. De fapt, românul, așa cum îl vede autorul, este un pacient perpetuu, indiferent în ce domeniu lucrează, „activează” sau … se tratează. Ideea prețioasă, așa cum o simțim cu toții, iar gazetarul o simte încă mai acut, ar fi că, într-o lume bolnavă ca a noastră, toți suntem niște amărâți de pacienți. Iar dacă ne vine ideea să ne internăm, ne vom prezenta la poarta spitalului cu un sac plin cu tot ce ne-ar trebui acolo: medicamente, farfurii, tacâmuri, vată, seringi, feșe, etc. Și, nu în ultimul rând, banii destinați șpăgilor, bacșișurilor pe care le așteaptă toți, de la portar, la domnii doctori (ideea simpatică, de altfel, a regizorului, a fost să aducă un doctor cu un halat ale cărui buzunare sunt compartimentate pe dolari și pe lei, ba chiar și pe euro, un buzunărel nou-nouț). Autorului nu-i scapă nimic: sănătate, vămi, învățământ, șpăgi, compromisuri, NATO, rromi, cu țigăniile de rigoare, alcool, droguri, sărăcia lucie a pensionarilor (doi frați bătrâni ies pe rând la plimbare și la cozi, având o singură proteză, pe care o poartă amândoi), medicamente compensate, etc. (…) Spectacolul amuză și nu numai: pentru că – așa cum o făceau pe vremuri bancurile politice – pune pe gânduri: ăștia suntem noi, domnule? Ăștia!” (Elisabeta Pop în „Teatrul azi”, nr.3-4-5/2003)
- Details
- Category: Stagiunea 2002-2003
de Maurice Maeterlinck
Traducerea: Anca Măniuţiu
Premieră pe ţară
„În piesa văzută pe scenă, o femeie agonizează. A născut în chinuri și moartea mamei pare un schimb necesar pentru viața copilului. Cei care o veghează – fiicele, soțul, cumnatul, bătrânul ei tată orb – mai speră, se mai amăgesc. Tratată simbolist, această tragedie cotidiană – după formula autorului – se află, de la început, sub semnul scenografic, ușor de înțeles, al ceasului care măsoară scurgerea orelor și al lămpii încă aprinse, a cărei flacără oscilantă aruncă umbre mișcătoare pe pereți. Așteptarea vindecării se împletește cu așteptarea unei rude, o călugăriță ce trebuie să vină în acea seară. Printr-o suită de semnale stranii, prin cuvintele personajelor care le comentează, Maeterlinck obține un crescendo tot mai subliniat al neliniștii. Ruda așteptată întârzie, zgomotele anunță pe cineva invizibil, vântul șuieră, copacii tremură, câinele se ascunde, lebedele par înfricoșate, lumina lunii amplifică angoasa tot mai greu de stăpânit. Senzația că, în întunericul grădinii, este cineva neașteptat – „oaspetele nepoftit” – crește tensiunea. Ușa nu se mai închide; afară, se aude, ciudat, o coasă tăind iarba… Sensibilitatea acută a bătrânului orb prinde semnalele înaintea tuturor. Aude pași pe scară, un suspin, un plâns, undeva aproape. Simte cum oaspetele nevăzut s-a așezat alături…
