Română (ro-ro)
- Details
- Category: Stagiunea 1992-1993
Versiune liberă de Ştefan Oprea, după Mark Twain
Una dintre temele favorite ale literaturii universale – călătoria prin timp – își găsește o tratare strălucită în romanul lui Mark Twain, „Un yankeu la curtea regelui Arthur”, punctul de pornire al dramatizării ce ne poartă până în secolul al VI-lea după Hristos. O lovitură puternică în cap îl trimite pe yankeul (în versiunea scenaristică a lui Ștefan Oprea – yankee) din modernitate într-o epocă pe care spiritul său întreprinzător va încerca să o transforme după modelul celei pierdute pe neașteptate și fără voie. După ce își salvează viața folosindu-și cu meșteșug cunoștințele despre producerea unei eclipse de soare în acea perioadă, Yankeea devine sfetnicul principal al regelui Arthur. Acestuia i se instalează telefon, iar cavalerii de la curte sunt obligați să se spele, osândă nemaiauzită în nobilele lor familii. Reformele propuse de Yankee răstoarnă întreaga ordine a regatului. Suveranului i se cere să se pensioneze, iar țara să devină republică ; cavalerii urmează să nu mai trăiască din rente și titluri nobiliare, ci să muncească precum ceilalți cetățeni, astfel încât piesa se încheie cu o perindare comică a personajelor pe la oficiul forței de muncă.
- Details
- Category: Stagiunea 1992-1993
de Denc Şerban Codrin
Premieră absolută
„Într-un timp dilatat, desigur unul al apocalipsei, într-un spațiu să-i spunem definindu-l tot prin timp, nocturn, oricum un spațiu „nici viu, nici mort”, șapte babe, șapte măști grotești, șapte (și nu întâmplător șapte, nu-i așa?) babe primordiale amână moartea, o amăgesc, o duc de nas, dacă nu cumva ele sunt moarte demult și ceea ce vedem noi este numai iluzia trecutelor lor vieți. Dacă ceea ce au trăit toate aceste foste, foste … și foste „flori” s-ar putea numi chiar viață.
Așadar, sub semnul apocalipsei, cele șapte femei bărbătoase își visează visele netrăite sau trăite în secret, visele lor de fecioare, își trăiesc ultimele iluzii între care cea legată de iubire, de IONEL rămâne cea mai agreată. Ca un joc de copii: jocul de-a dragostea… Ele babele, produc o nesfârșită tacla, obsedate de FRICĂ, de frica paralizantă că s-ar putea ca și IONEL să dispară… Și atunci nu le-ar mai rămâne nimic… Între două sau nouăzeci și nouă de cafele, mai dulci sau mai amare, s-au consumat vieți aparent „devotate”, destine „curajoase” de tovarășe de nădejde, cu „munci de răspundere”. Cum ar putea fi decât comic ceremonialul cafelei, în zațul căreia își ghicesc mai ales trecutul, aceste ființe jalnice, epave eșuate, bântuite de mizerie morală și biologică? (…)
- Details
- Category: Stagiunea 1992-1993
Comedie de Antonio Mattiuzzi zis Collalto
Traducerea: David Esrig
Piesa jucată la Teatrul de Stat din Oradea este o adaptare a comediei clasice scrise de Collalto la condiția românului emigrat în Occident. Timpul acțiunii și identitatea personajelor sunt transformate radical: în hanul parizian nu se întâlnesc italienii (ca în comedia lui Collalto) și nu mai suntem în plin secol XVIII. Întâmplările se petrec în martie 1993, într-un cimitir de mașini din Paris, transformat în azil de noapte și condus de un grup de români cu identități cel puțin dubioase. După cum notează Dumitru Chirilă în „Familia” (nr. 3/martie 1993), „acești români eșuați la Paris aparțin unei categorii de disperați pe care revoluția i-a dislocat, i-a pus în mișcare și i-a aruncat în niște împrejurări propice pervertirii caracterelor. Afaceriști mai mult sau mai puțin venali, dar cu toții de foarte mic calibru, proxeneți, prostituate, etc., alcătuiesc contextul în care evoluează cei trei gemeni și în care se consumă încurcăturile lor.” Cei trei frați venețieni devin Țane din Brașov, Țane marinarul din Sulina și Țane din Buzău. Ei nu au în comun decât asemănarea fizică, deosebindu-se din punctul de vedere al caracterelor și al destinelor. Dincolo de comicul de situație creat prin constanta confundare a celor trei de către restul personajelor, piesa are și un substrat de tristețe, investigând slăbiciunea firii umane care, dintr-o firească năzuință spre fericire, greșește drumul către aceasta, din exces, din grabă și din dezorientare.
- Details
- Category: Stagiunea 1992-1993
Piesă în trei părţi, nouă tablouri de Silvia Kerim după Charles Dickens
Premieră absolută
Cunoscuta parabolă despre magia Crăciunului, cu puterea ei de a înfăptui transformări miraculoase, îl aduce în prim-plan pe Ebenezer Scrooge, un bătrân mizantrop, morocănos, singuratic și înrăit de unica dragoste maladivă din viața lui – pentru bani. Deși nepotul Fred îl invită la petrecerea de Crăciun din familia sa, Scrooge alege să își petreacă noaptea singur, în casa lui rece și întunecoasă, fără să prevadă că îl așteaptă patru întâlniri bizare, care îi vor schimba viața. Prima apariție este fantoma lui Jacob Marley, fostul partener de afaceri al lui Scrooge, care a fost condamnat după moarte să bântuie fără odihnă, ca pedeapsă pentru lăcomia și egoismul său. Dorind să îl ferească pe Scrooge de o soartă similară, Marley îl informează că trei duhuri îl vor vizita în nopțile următoare. Într-adevăr, trei Duhuri ale Crăciunului, din trecut, din prezent și din viitor, îl fac pe Scrooge să își revadă copilăria senină, să ia parte, nevăzut, la petrecerile pline de lumină și bucurie ale celor din jurul său, dar și să înțeleagă cum s-ar raporta semenii la moartea lui, dacă firea sa ar rămâne neschimbată. Trezindu-se din somn înspăimântat, neștiind dacă totul a fost vis sau aievea, Scrooge își promite sieși să se arate bun și iubitor față de oameni, milostiv față de cei săraci, renunțând la avariția și egoismul care îi urâțiseră viața până atunci. Iar de la promisiune la împlinire nu mai rămâne decât un pas, căci de Crăciun totul este posibil…
- Details
- Category: Stagiunea 1992-1993
Comedie de G.B.Shaw
Traducerea: Petru Comarnescu
Frumusețea este oare o reflectare a virtuții? Artistul își iubește creația, ori numai arta care l-a ajutat să o plăsmuiască? Ce tipuri de relații pot exista între un bărbat și o femeie? Este posibilă ascensiunea de la o clasă socială la alta? Dramaturgul irlandez George Bernard Shaw propune o meditație asupra acestor întrebări, pornind de la mitul antic al lui Pygmalion și al Galateei, pe care îl plasează în Anglia epocii victoriene, conferindu-i noi valențe umane și simbolice.
O întâlnire întâmplătoare și un pariu între profesorii Higgins și Pickering schimbă din temelie viața simplei florărese Eliza Doolittle, crescută într-o suburbie săracă. Profesorul de fonetică Henry Higgins își asumă provocarea ca, în decurs de șase luni, să o transforme pe Eliza într-o stea a lumii mondene londoneze, înzestrând-o cu o superficială educație aristocratică, în care elementul esențial va fi modul impecabil de a vorbi. Experimentul social și lingvistic ce îl pasionează pe Higgins reușește atât de bine, încât la o recepție dată de un ambasador, Eliza trece drept aristocrată cu sânge regal, de origine ungurească, iar când profesorul le spune tuturor adevărul, nimeni nu îl crede. Drama fetei de condiție modestă începe atunci când, odată transformată într-o domnișoară ideală – devenind Galateea, ea nu își mai găsește locul în lume…
- Details
- Category: Stagiunea 1992-1993
de William Shakespeare
Traducerea: Leon Leviţchi
Pe o insulă pustie, în totală armonie cu natura, dar și cu spiritele binevoitoare, își duc existența tihnită Prospero șii fiica sa, Miranda. Apariția în apropierea insulei a unei corăbii având la bord un grup de nobili este prilejul ca Prospero, asemenea unui regizor priceput, folosindu-și perspicacitatea, precum și abilitățile de vrăjitor, să readucă existența sa și a celor din jur, în matca firească, de care fuseseră lipsiți ani îndelungați. Fost duce al Milanului, Prospero își văzuse uzurpat tronul de către fratele său, Antonio, cu ajutorul regelui Neapolelui, Alonso. Părăsit în voia mării într-o barcă împreună cu fiica sa, Prospero supraviețuise datorită proviziilor ascunse, împreună cu niște cărți, de un servitor credincios, Gonzalo. Ajuns pe insulă, vreme de doisprezece ani, el își dedicase timpul studiului, educării Mirandei și eliberării unui grup de spirite întemnițate de o vrăjitoare malefică în trunchiurile copacilor.
- Details
- Category: Stagiunea 1991-1992
Teatru de poezie – Spectacol Eminescu în colaborare cu Filarmonica de Stat Oradea
Interpreţi:
Oana Mereuţă, Elvira Platon, Nicolae Toma, Eugen Ţugulea şi Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea, dirijor: Romeo Rîmbu
Invitaţi:
Valeria Seciu, Ovidiu Iuliu Moldovan
Regia artistică şi scenografia: Sergiu Savin
Data premierei: 10 ianuarie 1992
- Details
- Category: Stagiunea 1991-1992
Spectacol de divertisment
Scenariul: Mircea Chirilă şi Daniel Vulcu, după Emanuel Hartman, Róbert Rátonyi, James Stille, Sándor Jancsó, Carlo Compagni, József Fehér
Un nou spectacol de revistă menit să descrețească frunțile spectatorilor, măcar pentru câteva ceasuri, „Iubirea-i doar o glumă?” a cuprins prezentări de dans modern și de societate, șlagăre din repertoriul unor vedete precum Romina Power, Al Bano, Michael Jackson, Joe Cocker, Tina Turner, Phil Collins, melodii de dragoste și momente de operetă, dar și scenete umoristice: „Mica publicitate”, „Flagrant delict”, „La medic”, „La maternitate”.
Regia artistică: Daniel Vulcu
Scenografia: Vioara Bara
Data premierei: 10 iunie 1992
- Details
- Category: Stagiunea 1991-1992
Comedie în două părţi de Leonard Gershe
Traducerea: Elisabeta Pop, Teodor Crişan şi Otto Szombati Gille
Piesă duioasă, emoţionantă, „Fluturii sunt liberi” a fost una dintre cele mai de succes reprezentaţii de pe Broadway, bucurându-se şi de o transpunere cinemtografică pe măsura acestui succes. Născut orb, Don a trăit toată viaţa alături de mama sa, aproape tiranică în afecţiunea ei. Aflat la prima tinereţe şi în plină expansiune a mişcării flower-power, Don decide să se rupă de sub tutela mamei, în căutarea libertăţii şi a identităţii proprii. În scurt timp, el cunoaşte un alt înţeles al iubirii decât cel matern, prin Jill, actriţă aflată la început de carieră şi trecută deja printr-un divorţ. Femeie-copil, iresponsabilă, jucăuşă, Jill îl fascinează pe Don prin exuberanţa ei, după cum şi Don o cucereşte pe Jill prin cultura lui şi prin stilul de viaţă care îl face diferit de toţi iubiţii ei de până atunci. Dincolo de melodramă şi sentimentalism, spectacolul surprinde ipostaze care rămân în esenţa lor aceleaşi în pofida trecerii timpului, tinerii adulţi fiind răscoliţi de aceleaşi mici drame, situaţii echivoce şi incertitudini.
- Details
- Category: Stagiunea 1991-1992
Piesă în două părţi de Alexandr Ghelman
Traducerea: Tudor Steriade
Cu specifică acuitate a privirii, dramaturgul Alexandr Ghelman surprinde o dramă de familie „într-un moment când tensiunile sufletești – cumul de nemulțumiri și de lașități ascunse sub măștile conveniențelor, de vanități înăbușite – se descarcă într-o ceartă furibundă între soți, declanșată de un accident de muncă în care fiul și-a pierdut brațele. Nefericită viață de familie a avut Andrei Golubev, nefericită viață a avut și Natașa, alături de omul pe care l-a iubit și de care s-a înstrăinat încetul cu încetul, pe măsură ce acesta urca, treaptă cu treaptă, în ierarhia unui mare trust de construcții. Nouă, spectatorilor, ni se prezintă nu momentele destrămării, ale sfâșierii acestei vieți; aceste momente se petrecuseră în tăinuite cute ale sufletului fiecăruia, când se trădaseră unul pe celălalt și fiecare pe sine însuși, din dorința de a izbuti în viața socială (…) Legea compensației, lege economică, spune că nu există câștig fără pierdere; Golubev a câștigat, a ajuns în sfârșit directorul trustului, o verigă importantă din lanțul nesfârșit al relațiilor de producție, dar cu prețul infirmității trupești a fiului și cu prețul, mai amar, al propriei infirmități sufletești (…).
- Details
- Category: Stagiunea 1991-1992
Comedie de Nikolai Erdman
Traducerea: C.C.Buricea-Mlinarcic
Premieră pe ţară
Piesă modernă, cu structură compozită, „Căutăm urgent ginere comunist” („Mandatul”), înfățășează, într-un amestec de stiluri, mergând de la vodevilul european al secolului al XIX-lea, la comedia rusească, cu note de umor tipice spectacolelor de cabaret, precum și cu elemente grotești, din tradiția farsei tragicomice, deruta societății rusești ce a urmat marii bulversări istorice produse de Revoluția bolșevică din 1917. Din răscrucea istorică la care se află, personajele nu știu ce la va aduce viitorul: o stabilizare a regimului sovietic proaspăt instaurat, ori un eșec al revoluției și întoarcerea lucrurilor în matca lor cunoscută (un simbol al acestei stări de fapt este un tablou din apartamentul familiei Guliacikin, înfățișând „O noapte la Copenhaga” pe o față și portretul lui Karl Marx pe cealaltă). În acest seism social, atât veche aristocrație țaristă, cât și familiile de origine mai modestă caută soluții de conservare sau de parvenire dintre cele mai diverse, egale însă cu o simplă și inutilă autoamăgire. Pavel Guliacikin și ai săi cred că intrarea în partidul comunist și înrudirea cu o familie de aristocrați le vor asigura bunăstarea; din contră, tabăra aristocraților speră că mezalianța (și căsătoria unei membre a familiei cu un comunist autentic) le va ameliora originea socială, considerată nesănătoasă. În acest sens, dominat de interesul personal, Pavel Guliacikin se dorește comunist cu orice preț, prezentând chiar și un mandat care să dovedească apartenența sa la partid.
- Details
- Category: Stagiunea 1991-1992
de Slawomir Mrožek
Premieră pe ţară
Piesa „Abatorul” se construiește în jurul opoziției dintre plăcerile vieții (simbolizată de atracția Violonistului față de Flautistă) și sublimarea prin artă. Protagonistul, Violonist în căutarea afirmării geniului său, păstrează în adâncul sufletului o trăire de copil; el trăiește sub dominația mamei, femeie inteligentă, experimentată și conștientă de acest lucru, dar care se teme că fiul ei, devenit adult, nu îi va mai aparține numai ei. Singurul mijloc de a-l păstra aproape este arta. Piesa evoluează pe terenul mișcător în care se confruntă erotismul și maternitatea.
Pe intriga contemporană sunt grefate elemente împrumutate din teatrul absurdului și chiar din suprarealism. Prin complexitatea ideatică, piesa invită la reflexia despre natura și funcțiile artei, despre căutarea identitară, despre visele și spaimele moderne, despre libertatea și demnitatea umană. În final, ce ne tulbură mai adânc: răgetele animalelor sacrificate sau sunetele dulci, divine ale unui concert de Mozart?
- Details
- Category: Stagiunea 1991-1992
Piesă în două părţi Peter Shaffer
Reluarea spectacolului din stagiunea 1985/1986
Traducerea: Beatrice Staicu
În „Amadeus”, Peter Shaffer combină istoria și ficțiunea pentru a prezenta aspecte ale ultimilor ani de viață ai lui Wolfgang Amadeus Mozart. Piesa explorează rivalitatea dintre Mozart și Antonio Salieri, compozitorul curții Împăratului Austriei la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Invidiind talentul tânărului Mozart și nefericit din cauza propriei mediocrități, Salieri nu poate înțelege cum Dumnezeu a oferit un asemenea har incredibil excentricului Mozart, după cel el însuși a încheiat un „pact” cu Divinitatea. El îl reneagă pe Dumnezeu și plănuiește să își distrugă rivalul pe toate căile posibile. În forul interior al lui Salieri, invidia se combină cu admirația, aproape dragostea pentru muzica lui Mozart. Salieri înțelege mai bine decât oricine calitățile excepționale ale muzicii lui Mozart, iar acest amestec de ură și apreciere face din el unul din cele mai complexe personaje ale dramaturgiei universale. De asemenea, deși poartă numele lui Mozart (Amadeus – cel iubit de Dumnezeu), istorisirea se face din unghiul lui Salieri, bătrân și pregătindu-se de moarte, ilustrând intoleranța, dar meditând la genialitate. Considerat „unul dintre momentele de vârf ale anului teatral 1986” (Dinu Kivu), „o performanță scenică națională… un veritabil eveniment teatral” (Victor Parhon), „unul dintre cele mai importante spectacole ale anului” (Valentin Tașcu), „Amadeus” e reluat cu importante schimbări de distribuție în 1990, în regia aceluiași Alexandru Darie.
- Details
- Category: Stagiunea 1990-1991
Teatru de poezie
Selecţia versurilor: Elisabeta Pop şi Sergiu Savin
Interpreţi:
Ileana Iurciuc, Alla Tăutu, Mariana Presecan, Elisabeta Márton, Ildikó Kiss, Enikő Kovács, Oana Mereuţă, Daniel Vulcu, Ion Mâinea, Ion Ruscuţ, Dorin Presecan, Petre Panait
Au fost invitaţi poeţii:
Nicolae Brânda, Ion Davideanu, Teodor Crişan, Viorel Horj, Sándor Fábián, János Zudor, Gheorghe Moldovan, Traian Ştef, Ioan Moldovan, Ioan F.Pop, László Dénes, Sergiu Vaida, Radu Enescu, Constantin Mălinaş
Regia şi scenografia: Sergiu Savin
Data premierei: 22 ianuarie 1991
- Details
- Category: Stagiunea 1990-1991
de Lucian Blaga
Premieră absolută
Piesă de factură expresionistă, cu puternice accente psihanalitice și filozofice, „Ivanca” are ca protagoniști patru frânturi de individualitate umană: Tatăl – ipostaziere a energiei primare; Ivanca – manifestare a aceluiași elan cosmic vital; pictorul Luca – întruchipare a apolinicului, dar măcinat și el de obsesii și prietenul său, Dinu, care îi împărtășește orientările, dar îi temperează pornirile distructive. Cea mai mare temere a pictorului Luca este aceea de a nu ucide, urmată de teroarea scurgerii timpului, întruchipată de mecanismul absurd al unui orologiu aflat în casă. Refugiul său este pictura sublimată a îngerilor și a arhanghelilor bizantini, prin care artistul speră să surprindă o fărâmă de sfințenie, de dumnezeire. O dată cu sosirea Ivancăi în casă, Luca presimte că se va petrece o nenorocire, căci „focurile vechi” îngropate în carne reînvie în prezența trupului său viu și răscolitor. Tensiunea acumulată în conștiința pictorului se va revărsa prin afirmarea inconștientului, în scena halucinantă a vizitei celor zece strămoși. Cei zece „arendași ai plăcerilor” sugerează refularea instinctului, a plăcerii ce se cere împlinită prin trupul de femeie al Ivancăi. Această plăcere o vă trăi însă Tatăl, care iubește și la bătrânețe „zeițe și slujnici, fără deosebire, ca la vârsta pubertății”. După momentul de nebunie trăit la aflarea acestei fapte, Luca admite zădărnicia încercării sale de a-și struni sângele și neputința de a fi numai „spirit curat”, conștiință și moralitate. Eliberarea nu întârzie să sosească: singurătatea nu îl mai atrage pe Luca, ci veselia, viața, prietenia, el fiind capabil de acum să-și poarte aureola de sfânt printre oameni.
- Details
- Category: Stagiunea 1990-1991
Patru monologuri de Aldo Nicolaj
Bărbatul
Traducerea: Florian Potra
Franchina: Mariana Vasile
Meridionalul
Traducerea: Florian Potra
Peppino: Ion Abrudan
Autograful
Traducerea: Angela Ioan
Marcella: Oana Mereuţă
- Details
- Category: Stagiunea 1990-1991
Comedie în două părţi de Bernard Slade
Traducerea: Mircea Bradu
În februarie 1951, George din New Jersey și Doris din Oakland, trăiesc o aventură sentimentală la motelul „Crinul Mării” din nordul Californiei. Deși fiecare este căsătorit cu altcineva, deci comite un adulter, ei decid să își reediteze aventura în fiecare an, în aceeași dată. Timp de douăzeci și patru de ani, ei se reîntâlnesc sub aceste auspicii și își construiesc, puțin câte puțin, o intimitate emoțională fermecătoare, ce le permite să discute fără rețineri despre evenimentele din familia fiecăruia, dar și despre schimbările sociale din jurul lor.
- Details
- Category: Stagiunea 1990-1991
Comedie în trei părţi de Brandon Thomas
Traducerea: Mihai Mihail
Ingenioasa comedie scrisă de Brandon Thomas aduce în prim-plan peripețiile unui grup de studenți de la Oxford, înclinați spre farse și jocuri tinerești și aflați sub impulsul chemărilor dragostei. Evenimentul declanșator al evenimentelor este vizita mătușii lui Charles, Donna Lucia d’Alvadorez din Brazilia, o văduvă bogată, pe care nepotul nu a întâlnit-o niciodată. Vizita acesteia este o bună ocazie pentru ca Charles și prietenul său, Jack, să își declare dragostea față de Annie, respectiv față de Kitty, care sunt invitate să o cunoască pe misterioasa mătușă. Lord Fancourt Babberly (Babbs), un coleg de-al lor, este și el invitat la reuniune, pentru a-i ține companie mătușii în timp ce Charles și Jack își vor face cunoscute sentimentele față de tinerele fete. Întârzierea mătușii dă naștere unei avalanșe de încurcături hazlii, dintre care cea dintâi este deghizarea lui Babbs și prezentarea lui sub falsa identitate a Donnei Lucia. Aceasta, sosind în cele din urmă, constată că cineva i-a luat locul și, pentru a afla mai multe, se prezintă drept doamna Beverly-Smythe, o văduvă săracă. Perechilor Jack-Kitty și Charles-Annie li se alătură alte două cupluri care trebuie să rezolve problema identității înainte de a-și găsi împlinirea: Babbs-Ella și Donna Lucia-Sir Francis (tatăl lui Jack).
- Details
- Category: Stagiunea 1990-1991
Comedie de Pierre Chesnot
Traducerea: Marica Beligan
Părăsit de soția sa, Juliette și scos la pensie împotriva voinței lui, Maxime Martineau, în vârstă de 65 de ani, se regăsește pe terasa reședinței sale secundare singur și depresiv. Forma nu i-ar lipsi, nici pofta de viață, dar nu mai e nici tânăr, nici atrăgător, astfel încât nu își mai găsește locul în lumea activă, iar viața sa pare să se reducă de acum la tunderea trandafirilor… Descoperind că terenul său se învecinează cu o clinică de chirurgie estetică al cărei director este Doctorul Ferenbach, Maxime decide să se încredințeze acestuia pentru o operație de lifting, care îl întinerește miraculos cu vreo douăzeci și cinci de ani. De aici până la idila cu Alexandra, tânăra și fermecătoarea sa vecină nu mai e decât un pas. Împreună, ei înoată, joacă tenis și dansează, activități în care Maxime își ascunde cu greu vârsta sa reală, dificultăți ce culminează cu o criză de lumbago, survenită brusc și nepotrivit, în timpul unei cine romantice. Ceea ce nu știe Maxime este că și iubita, chiar viitoarea sa soție, este o fostă pacientă a Doctorului Ferenbach și că tânăra Marion nu este sora (așa cum îi fusese prezentată), ci fiica acesteia. Apropierea nunții și apariția lui Juliette, sosită pentru a-și felicita fostul soț și prietena din copilărie, pe Alexandra, cu ocazia fericitului eveniment, îi obligă pe cei doi să pună capăt mascaradei și să își mărturisească vârstele reale … tocmai la timp pentru a porni spre oficiul stării civile pentru a-și pecetlui iubirea neștirbită.
- Details
- Category: Stagiunea 1989-1990
Comedie de Carolyn Green
În fiecare vară, Jessica și Denny se refugiază timp de două luni într-un apartament din Washington Square, New York. Cei doi sunt căsătoriți, dar… nu unul cu celălalt. Jessica este soția unui mare afacerist, iar Denny este soțul unei bibliotecare. În timp ce afaceristul este plecat în America de Sud, iar bibliotecara muncește înconjurată de rafturi și mormane de cărți, cei doi își trăiesc idila secretă și scriu împreună romane de mare succes, sub pseudonimul literar Janus. Totul decurge impecabil, până când, în apartamentul lor își fac apariția, unul după altul, agenta celor doi, soțul Jessicăi, un inspector care încasează taxele…
