Română (ro-ro)
- Details
- Category: Stagiunea 1996-1997
de William Shakespeare
Traducerea: Virgil Teodorescu
Una dintre cele mai reprezentative comedii pastorale ale lui Shakespeare, „Cum vă place” desfășoară o acțiune plină de vitalitate, în care pasiunile, mai ales dragostea, pun în mișcare un grup pitoresc de personaje grupate în jurul unui duce ce și-a pierdut prerogativele – prin uzurparea tronului de către fratele său – și s-a refugiat în pădurea Arden, alături de câțiva curteni credincioși. La curtea ducelui uzurpator a rămas numai fiica ducelui legitim, Rosalinda, pentru a-i ține companie verișoarei și prietenei sale, Celia. Destinul fetelor ia o întorsătură cu totul specială când ducele uzurpator îi poruncește Rosalindei să își urmeze tatăl în exil, iar Celia decide să își însoțească în surghiun buna prietenă. Socotind că ar fi nesăbuit să călătorească în hainele lor scumpe, cele două domnițe se deghizează, asumându-și noi identități: Rosalinda devine tânărul țăran Ganymede, iar Celia – sora acestuia, Aliena. Ajungând și ele în pădurea Arden, fetele vor deveni părtașe la un șir de întâmplări prin care toate suferințele vor fi alinate și toate iubirile împărtășite. Idilelor Rosalinda-Orlando și Celia-Oliver li se adaugă altele două: Audrey-Tocilă și Thebe-Silvius.
- Details
- Category: Stagiunea 1995-1996
Comedie în trei acte de Victor Eftimiu
Situată în preajma alegerilor locale pentru postul de primar într-un orășel de provincie, acțiunea comediei „Omul care a văzut moartea” surprinde aspecte caracteristice din viața societății românești din perioada interbelică, dezvăluind falsa onorabilitate a cetățenilor de vază, farsa alegerilor, dar și modul simbolic în care se intersectează și se influențează reciproc traiectoriile personale ale indivizilor. Alexandru Filimon, om așezat, cu familie, ajunge fără voia lui un erou local salvând de la înec un vagabond sinucigaș. Acesta profită de senzaționalul întâmplării și pătrunde în lumea bună în care până atunci nu ar fi avut acces. Dezghețat, oportunist, dar și plin de farmec și umor, el îi cucerește sau îi dezorientează pe toți cei din jur. Nu îi lipsește nici ambiția moralizatoare, latura poetică : „Sunt omul care a văzut moartea, şi-am cunoscut preţul vieţii. Voi nu ştiţi cât de frumoasă e viaţa! O risipiţi în nimicuri, treceţi pe lîngă ea, o otrăviţi cu prejudecăţi şi cu ambiţii neroade, umblaţi după bani, după situaţii, vă pândiţi unii pe alţii şi vă făuriţi singuri chilii de temniţă… Am vrut să v-aduc ceva din vîntul depărtărilor, descătuşarea…” Cine va deveni în continuare responsabil pentru destinul vagabondului? Alexandru Filimon, sub impulsul primului său elan generos. Într-un fel, însă și vagabondul devine răspunzător pentru destinul salvatorului său, propulsându-l în funcția de primar…
- Details
- Category: Stagiunea 1995-1996
Dramă de Federico Garcia Lorca
Traducerea: Cicerone Theodorescu
Într-un sat andaluz, în anii 1930, cea mai înstărită femeie din comunitate, Bernarda, își pierde soțul și intră în perioada de opt ani de doliu cerută de tradiția pe care o respectă cu religiozitate. Casa devine astfel un mormânt al tăcerii pentru Bernarda, pentru cele cinci fiice care își văd tinerețea ucisă, pentru mama Bernardei, pentru guvernantă și servitoare. În urma deciziilor despotice ale Bernardei, femeile vor trăi în spatele zidurilor și a obloanelor trase, și nu vor ieși decât pentru a merge la biserică, acoperite de văluri negre. Supuse convențiilor nemiloase, tinerele fete trăiesc o stare de perpetuă neîmplinire, în care se aglomerează resentimente, dorințe refulate, ură și frustrare. Apropierea celui mai chipeș tânăr din sat, Pepe Romano, de cea mai mare și de cea mai mică dintre fiice provoacă drama în acest univers al prizonieratului: obiectul dorinței tuturor acestor femei însingurate, Pepe o cere pe Angustias de soție și primește permisiunea de a-i vorbi seara, în fața gratiilor ferestrei. O dată împlinită această datorie, ascuns în întunericul curții, el o întâlnește pe Adela, mezina familiei, frumoasă și plină de elanuri vitaliste. Urmărită de servitoare și de surorile geloase, Adela își vede secretul dat în vileag în fața familiei. Pentru a evita scandalul, Bernarda îl alungă pe Pepe din sat, iar Adela, crezându-și iubitul mort, sfârșește prin a se sinucide. Prin moartea ei, Adela determină coalizarea tuturor celor care nu îndrăzniseră până atunci să o înfrunte pe tiranica mamă. Astfel, spre deosebire de textul dramatic spaniol, spectacolul orădean conferă sacrificiului Adelei o valoare simbolică pozitivă: promisiunea libertății.
- Details
- Category: Stagiunea 1995-1996
de William Saroyan
Traducerea: Mihnea Gheorghiu
Acțiunea simplă a piesei „Hei, oameni buni!” surprinde înfiriparea unei povești de dragoste între Tânărul aflat într-o închisoare din Texas pentru un „viol consimțit” și Fata care se ocupă de bucătărie. Din poziția lor de marginali ai societății, cei doi plănuiesc să fugă împreună la San Francisco în căutarea unei noi fericiri; încercarea lor este zădărnicită însă de Soțul presupusei victime, care îl ucide pe Tânăr, astfel că, înainte de a se împlini, iubirea celor doi este spulberată în mod tragic. O poveste tristă despre singurătate, nevinovăție și despre cum doi oameni se pot găsi și pierde într-o singură seară.
- Details
- Category: Stagiunea 1995-1996
Comedie în trei acte de Victor Ion Popa
Într-un orășel de provincie moldovenească își duc traiul tihnit trei mici negustori de etnii diferite: Take-român, Ianke-evreu și Cadîr-turc. Fiecare dintre ei ține o prăvălie modestă la periferia orășelului, acoperind micile nevoi ale locuitorilor. Viața celor trei se desfășoară după niște ritmuri parcă ancestrale, lent, fără evenimente majore, într-un soi de plăcută toropeală. Ea se bazează pe o prietenie îndelung verificată (aproximativ treizeci de ani) și reconfirmată zilnic prin gesturi semnificative. Echilibrul acesta perfect este curmat de sosirea Anei (fiica lui Ianke) și a lui Ionel (fiul lui Take), care se aflau la studii la București, la Academia Comercială. Ei anunță hotărârea de a se căsători. Părinții iubitori ar accepta căsătoria dacă nu s-ar teme de gura lumii, care ar condamna o înrudire între două etnii diferite. Tot zbuciumul lor sufletesc primește în cele din urmă o rezolvare din partea lui Cadîr, care îi ajută pe tineri să își deschidă o prăvălie „în asociație”. Noua prăvălie se va numi „La Ierusalim”, căci „acolo și turca și ovrei și creștin estem”.
- Details
- Category: Stagiunea 1995-1996
Monodramă de N.V.Gogol
Traducerea: Eusebiu Camilar
„Jurnalul unui nebun” ne introduce în viața banală și anostă a lui Poprișcin, funcționar mărunt în cadrul unui minister, ale cărui activități principale sunt copierea și clasificarea documentelor, precum și ascuțirea penelor pentru directorul său. Singur și lipsit de căldura sufletească a semenilor săi, Poprișcin ține un jurnal intim, în care își notează faptele diverse ale vieții de zi cu zi. Din el aflăm detalii despre patima mistuitoare a lui funcționarului pentru Sophie, fiica directorului său, dar și despre frustrarea și neîmplinirea sa existențială. Într-o zi cu ploaie, în fața unui magazin Poprișcin aude, ca un fapt dintre cele mai firești, o conversație între doi câini. Din acest punct, în filele jurnalului, granița dintre realitate și imaginație devine tot mai nesigură. Asistăm la alunecarea treptată a lui Poprișcin în nebunie, prin dezintegrarea sinelui, ruperea ordinii firești a lucrurilor și pierderea reperelor spațio-temporale notate în jurnal. Nevoia de a fi recunoscut și iubit își află reversul într-o megalomanie care îl face să se creadă însuși Ferdinand al VIII-lea, regele Spaniei, să confunde azilul în care este internat cu domeniul curții spaniole, iar personalul și restul pacienților cu soldații, granzii și inchizitorii acestei țări. Metodele brutale cu care este tratat, neînțelegerea de care se izbește, frica și delirul căruia îi cade pradă dau naștere, în final, unei tragice reîntoarceri la origini, unei invocări patetice a mamei și a casei părintești, strigăt de ajutor al celui care nu ceruse, în definitiv, decât dreptul de a exista în ochii celorlalți.
- Details
- Category: Stagiunea 1995-1996
de Ana Ripka-Rus (debut)
Piesă cu inserții absurde și grotești, „Aproape o pădure” evocă o lume stranie, nedeterminată temporal sau spațial, izolată după un pâlc de copaci ce alcătuiesc „aproape o pădure” și ascund în spatele lor personaje fără nume, chinuite, inadaptate și incoerente.
În centrul lumii acesteia se află Femeia, care își trăiește într-o izolare auto-impusă vina de a-și fi împins iubitul din tinerețe la sinucidere. Motivele întâmplării nu sunt clare, dar de atunci, Femeia s-a scufundat într-o mizantropie totală, în care singurii tovarăși sunt Cocoșatul, care îi păzește poarta și o iubește în secret, Nebuna (posibil alter-ego al Femeii) și piticii de grădină, care – crede ea – prind viață numai noaptea. Atât pătrunderea Tânărului, cât și cea ulterioară, a Polițistului în lumea lor au motivații de ordin erotic și sunt privite ca o amenințare la solitudinea confortabilă în care se complac cei trei.
În podul casei în care trăiește Femeia se strecoară în fiecare noapte Amantul și Amanta. Este același pod în care, cu mulți ani în urmă, se întâlneau Femeia și iubitul ei, nimeni altul decât Amantul din prezent, care i-a înscenat odinioară farsa sinuciderii pentru a se elibera dintr-o legătură devenită plictisitoare și prea serioasă.
- Details
- Category: Stagiunea 1995-1996
de Matei Vişniec
Într-o sală de aşteptare, în care nu ştim ce se aşteaptă, trei oameni încearcă să facă faţă lipsei de ocupaţie, plictiselii şi trecerii timpului. Cel de-al patrulea cântă la violoncel, impertubabil, fără oprire. Dacă la început, muzica sa stârneşte interesul celorlalţi, acesta se transformă treptat în indiferenţă, apoi chiar în exasperare, în refuzul de a-l mai asculta pe cântăreţul necunoscut şi învăluit de mister. În cele din urmă, instrumentistul va fi evacuat, prin forţă, lăsând în urma sa violoncelul, stingher şi inutil. De aici se naşte laitmotivul care va da şi titlul piesei: „Şi cu violoncelul ce facem?” enunţat aproape obsesiv spre final. Dacă la un prim nivel, este abordată tema incompatibilităţii între artă şi obtuzitatea unor indivizi, la un alt nivel, derivat din teatrul absurdului, piesa poate fi interpretată ca metafora instalării unei stări simptomatice pentru omul contemporan.
- Details
- Category: Stagiunea 1994-1995
Teatru de poezie Mihai Eminescu
Interpreţi:
Mariana Presecan, Dorin Presecan, Ion Mâinea, Elvira Platon Rîmbu, Ion Abrudan
Invitate:
Leopoldina Bălănuţă (a recitat toate Scrisorile lui Eminescu)
Dana Borşan (la pian, fragmente de concerte pentru pian de Ceaikovski, Mozart, Beethoven)
Regia artistică: Eugen Harizomenov
Scenografia: Vioara Bara
Data premierei: 28 februarie 1995
- Details
- Category: Stagiunea 1994-1995
Comedie în două părţi de Neil Simon
Traducerea şi adaptarea: Marica Beligan
Herb Tucker, scriitor și scenarist din Hollywood, a cărui inspirație pare să fi intrat pe un făgaș steril, și-a părăsit soția și cei doi copii în urmă cu șaisprezece ani. Într-o zi el primește vizita neașteptată a fiicei sale, Libby, care îl caută sub pretextul că are nevoie de ajutorul și de recomandarea lui pentru a se lansa ca actriță în lumea filmului. Pornind de la acest subiect, cei doi dezvoltă un dialog strălucitor despre avatarurile vieții la Hollywood, dar și despre răspunderile omului în viață, despre (im)posibilitatea reconcilierii, care, totuși, nu poate înlocui anii de afecțiune pierduți. O comedie tandră și duioasă, adesea aflată la granița lacrimei, despre faptele cu urmări ireversibile asupra sinelui și asupra celor din jur.
- Details
- Category: Stagiunea 1994-1995
de Anca Visdei
Traducerea: Paula Romanescu
Premieră pe ţară
Comedie în același timp tragică și bufă, „Dona Juana” rescrie în cheie modernă unul dintre cele mai fecunde mituri ale literaturii universale – cel al cuceritorului simbol al capriciului absolut. Mânată de imboldul cunoașterii, Juana îi cucerește pe toți bărbații, din toate perioadele, țările și profesiile (preoți, cavaleri, militari, etc). O dată seducția împlinită, ea își abandonează victima, nu din plăcerea de a cauza suferință, ci din goana neobosită după altceva. În căutarea ei, Juana încearcă să alcătuiască bărbatul ideal, compunându-l din zeci și zeci de piese diferite. Ca o actriță desăvârșită, ea înscenează zi după zi spectacolul cuceririi, țese intrigi, întreține iluzii, apoi își scoate masca și râde sincer de toți și de toate. În timp ce toți în jurul ei îmbătrânesc și mor, Dona Juana rămâne veșnic tânără și frumoasă, peste epoci, pregătită oricând pentru un nou studiu de caz…
- Details
- Category: Stagiunea 1994-1995
Comedie în trei acte de J.B.Priestley
Traducerea: Sima Zamfir şi C.Grigoriu
Acțiunea comediei „Scandaloasa legătură dintre Domnul Kettle și Doamna Moon” debutează într-o monotonă și ploioasă zi de luni, într-un spațiu anost, mustind de prejudecăți – orașul englez Brickmil. „În acest loc sufocat de conformism și de râncezeala unui existențialism prefăcut, dl. George Kettle, funcționar la o bancă, „inspirat” de o voce străină, spre stupefacția celorlalți orășeni și cunoscuți, o rupe brusc cu bunele maniere prefăcute și cu snoaba retorică socială, asumându-și riscul de a fi el însuși, lucru ce este interpretat, de către ceilalți, a fi beție, boală ori sminteală. „Moralitatea” mecanismului social începe să scârțâie la atari manifestări, neîntârziind a-și exercita presiunea, pentru ca năbădăioasa oaie să fie readusă în turmă. În acest loc ostil oricărei schimbări ostil oricărei încercări de reliefare a personalității, funcționarul de bancă își găsește, totuși, un partener de „erezie”, în persoana d-nei Moon, a cărei viață și iubire este gata să se sufoce cam din aceleași pricini. Și cum marile idealuri încep cu gesturi mici, chiar banale, solidaritatea în ruperea cu prefăcătoria și dresajul social al celor doi începe cu un straniu bătut de tobă, în același timp element de sfidare, dar și de iremediabilă compromitere.
- Details
- Category: Stagiunea 1994-1995
Farsă tragică de Eugen Ionescu
Traducerea: Dan C.Mihăilescu
Text cu ambiții metafizice, după cum mărturisește însuși autorul, și revendicându-se ca model din farsa caragialiană „Conu Leonida față cu Reacțiunea”, piesa „Scaunele” aduce în prim-plan cuplul Bătrânul-Bătrâna, două personaje cvasi-anonime, fără biografie, ce trăiesc de ani și ani o viață de o platitudine exorbitantă, dominată de plictis, banal și repetiție: „De șaptezeci și cinci de ani, de când m-am căsătorit, în fiecare seară, dar absolut în fiecare seară, mă pui să-ți spun aceeași poveste, să-ți imit aceleași luni… mereu aceleași lucru… să mai vorbim și de altceva…” (Bătrânul). Și totuși, un eveniment cu conotații cu totul deosebite rupe această monotonie existențială: reuniunea la ei acasă a unor mari personalități – „savanții, proprietarii, păzitorii, episcopii, chimiștii, cazangiii, violoniștii, delegații, președinții, polițiștii, negustorii” și însuși Împăratul – va fi cadrul în care Bătrânul va transmite mai departe omenirii mesajul său de o viață. Neputința sa de a transpune în cuvinte această concluzie îl face să apeleze la serviciile unui Orator profesionist. În așteptarea acestuia, cei doi bătrâni se lasă cuprinși de o agitație frenetică primind oaspeții și furnizându-le scaune. Oaspeții, însă, sunt invizibili și treptat, bătrânii sunt copleșiți de aceste prezențe ce sunt de fapt niște absențe care se aglomerează până la a fi o mulțime zdrobitoare, sufocantă. Agitația atinge punctul culminant atunci când cei doi se pierd în colțurile opuse ale unei săli goale.
- Details
- Category: Stagiunea 1994-1995
Feerie de Vasile Alecsandri
Feerie luminoasă, dar plină de vervă satirică, de ironie şi spirit viu, „Sânziana şi Pepelea” se petrece într-o societate în care deviza tuturor este: „Scoală-te tu, să mă pun eu”, condusă de Papură-Vodă – conducător slab şi şovăielnic. Sfetnicii Păcală şi Tândală se comportă aidoma lui, îl linguşesc şi îi ascund adevărata realitate din regat. În împărăţia în care domneşte un haos total, Sânziana nu îşi găseşte locul, nu se simte în siguranţă. Disputată de Pîrlea şi Lăcustă, simboluri ale pustiirii, Sânziana este răpită de Smeu şi dusă în insula lui. Sânziana va fi salvată de agerul Pepelea care, ajutat de fluieraşul fermecat primit de la Zâna Lacului, o va scăpa de vrăji şi o va lua de soţie. O piesă care permite, prin teatru, reîntoarcerea la lumea de vis a copilăriei.
- Details
- Category: Stagiunea 1994-1995
de Eduardo de Filippo
Traducerea: Angela Ioan
„«Arta comediei» se constituie într-un eseu dramaturgic, apologetic, într-un discurs pro domo prin care arta, renunțând la recuzita ficțională și îmbrăcând haina netransfigurată a realului, încearcă să iasă de după cortina indiferenței pentru a-și ocupa locul central în sfera preocupărilor umane. Lucru nu ușor de realizat pentru că și ieri ca și azi, cei ce diriguiesc puterea se află într-o proastă relație cu ideea, cu transcendența. (…)
Prima jumătate a piesei, derulată în biroul unui nou prefect dintr-un oraș de provincie, ni-i înfățișează pe Excelența sa de Caro, prefect, Giacomo Franci, secretarul acestuia, pe Veronesi, portar, care sunt nevoiți a suporta vizita unui actor, directorul unei trupe de teatru, Oreste Campese. Se încinge astfel un lung și destul de teoretic dialog – uneori chiar didacticist – dialog despre teatru, despre condiția socială a actorului, despre cauzele crizei în care se află teatrul. (…)
- Details
- Category: Stagiunea 1993-1994
Spectacol de poezie în aer liber, la statuia poetului Mihai Eminescu
Interpreţi:
George Voinese, Mariana Presecan, Elvira Platon Rîmbu, Ion Ruscuţ, Dorin Presecan
Regia artistică şi ilustraţia muzicală: Eugen Harizomenov
Data premierei: 14 iunie 1994
- Details
- Category: Stagiunea 1993-1994
Piesă muzicală pentru copii de Gheorghe Stana
Regia artistică: Gheorghe Stana
Scenografia: Gyöngyi Újvárossy Kerekes
Muzica: Camil Georgescu
La sintetizator: Laurenţiu Baciu
Data premierei: 5 aprilie 1994
- Details
- Category: Stagiunea 1993-1994
Comedie de Carlo Goldoni
Traducerea: N.Al.Toscani
Spectacol în coproducţie cu Teatrul de Nord din Satu Mare
Aspirația de a rivaliza cu aristocrația, prin plăceri costisitoare, poate aduce prejudicii serioase burgheziei aflate în plină criză de valori. Două familii se angajează cu ardoare în pregătirile pentru petrecerea câtorva luni la țară, fie și cu prețul unor enorme datorii („Mania vilegiaturii”). Viața bucolică este cadrul în care înfloresc iubirile, dar și rivalitățile, în vreme ce se risipește precara avere („Aventurile vilegiaturii”). La întoarcerea în Livorno, realitatea își reintră în drepturi pentru a guverna rațiunea și sentimentele („Întoarcerea din vilegiatură”). Ruina materială rimează cu cea sentimentală și morală în această lume în care totul – de la dragoste la relațiile sociale – nu este decât aparență, iar singura modalitate de a menține aparențele este bunăstarea, și ea himerică. Totul este copie nereușită a modului de viață aristocrat: preocupați doar de aspectele frivole ale vieții și uitând esențialul, burghezii călători nu sunt niciodată la locul sau la momentul potrivit, astfel încât singurii care se bucură cu adevărat de vilegiatură sunt servitorii…
- Details
- Category: Stagiunea 1993-1994
Piesă de teatru de Antonio Gala
Traducerea: Alina Cambir
Pemieră pe ţară
Dezbaterea pe care o propune dramaturgul Antonio Gala în tragedia modernă „Cimitirul păsărilor” demonstrează că, după cum există o legătură indestructibilă între dorința de libertate a omului și teama de ea, libertatea mult râvnită, înțeleasă în perspectivă individuală poate deveni cu ușurință un pericol, chiar o nouă tiranie. Un spațiu închis, sufocant, lipsit de lumină, de perspectivă. Aceasta este casa familiei Aguayos – o familie în care domnește ura, disprețul, suspiciunea, unde însăși ideea de libertate, de zbor este anulată prin existența în decor a unei colecții de păsări împăiate de un bătrân paralitic omniprezent și dictatorial, îngenunchind fără milă orice scăpărare de voință ori de personalitate a celor din jur. Fiii – Deogracias și Nicodemo, aproape bătrâni și ei deja, sunt două ființe slabe, niște marionete cu un simț etic discutabil, neputincioși și iresponsabili. Și soțiile lor sunt făpturi slabe, resemnate, trăind în iluzii, dar măcar o dată în viață, ele cunosc gustul extraordinar al libertății: în final, Emilia îl va ucide pe Miguel, fiul nelegitim al bătrânului, martor al tuturor nimicniciilor petrecute în casă, dovedindu-și sieși că este capabilă de acțiune, fie ea una oribilă; Martina, la cincisprezece ani, înainte a fi violată de bătrân, se dă primului necunoscut care îi iese în cale.
- Details
- Category: Stagiunea 1993-1994
Comedie cu balet de Jean Anouilh
Viața la Vichy se scurge egală și monotonă pentru câțiva membri ai aristoctației britanice – Lady Hurf, nepoatele ei, Eva și Juliette și Lordul Edgar – precum și pentru Dupont-Dufort tatăl și fiul, aflați în căutarea unor alianțe care să le relanseze afacerile bancare falimentare. Sosirea hoților Peterbono, Hector și Gustave schimbă din temelie ritmul acestei vieți pașnice: Hector va flirta cu Eva, Gustave și Juliette se vor îndrăgosti unul de celălalt, în vreme ce Peterbono, prevăzând o lovitură strașnică, va încerca să le atribuie prietenilor săi falsa identitate a unor nobili spanioli ruinați de revoluție. Deși depistează de la bun început tentativa de înșelătorie, Lady Hurf îi invită pe cei trei impostori în vila sa. Peterbono și Hector sunt încântați, doar Gustave suferă la gândul că trebuie să o mintă pe iubita sa Juliette. În timp ce întregul grup se află la cazino, unde se organizează un Bal al Hoților (care se va dovedi a fi de fapt un Bal al Florilor), Gustave se hotărăște să prădeze casa și să plece pe loc. Pe neașteptate, Juliette i se alătură, descoperă adevărul și îl roagă să o ia cu el oriunde ar merge.
