Română (ro-ro)
- Details
- Category: Stagiunea 1987-1988
Premieră absolută de Tudor Popescu
„Zece hohote de râs” reprezintă o selecție făcută de însuși autor din multitudinea de scenete, schițe teatrale și momente satirice create de-a lungul timpului. În formula generoasă a „teatrului în teatru” sunt asamblate o serie de sketch-uri, de pilule satirice, pretext pentru autor de a lansa considerații teoretice în diverse registre, pe tema personalității actorului, a travesti-ului, a sensului teatrului în general. Liantul scenic al pastilelor este de sorginte pirandeliană: un director de teatru desfășoară în fața unei reportere fragmente din viața colectivului pe care îl conduce. Justificând această parte a spectacolului, Tudor Popescu mărturisește în caietul-program al spectacolului: M-am străduit să scriu o piesă în care viața teatrului să fie arătată direct, „povestită” cu umor și dulce ironie și în care să se simtă dragostea mea pentru toți cei care îl slujesc, dar mai ales pentru cei care sunt „însuși teatrul”, cum îmi place să spun: actorii. „Zece hohote de râs” nu este scrisă (în partea care se referă la teatru) în cheie satirică, umorul ducle dominând. Satira e refugiată în pastile și ea nu se referă la lumea teatrului.” Într-adevăr, scenetele, intitulate: „Dragoste în câmpul muncii”, „Momentul potrivit”, „Dobitocul”, „Discursul funerar”, „Cadourile”, „Dragoste la gest frumos” și „Peștișorul de argint” au un pronunțat ton satiric, textele de la bază fiind scrise de I.L. Caragiale, Teodor Mazilu, Aurel Baranga, Ion Băieșu și Tudor Popescu însuși. Ele pun în mișcare două sau trei personaje și constituie mici radiografii morale comice, denunțând oportunismul, înșelarea bunei-credințe, micile aranjamente, clișeele lingvistice, stereotipurile funcționarilor, semidoctismul și prostia.
- Details
- Category: Stagiunea 1987-1988
Comedie în două acte de I.L.Caragiale
„O noapte furtunoasă”, cunoscuta piesă a lui I.L.Caragiale evocă un timp nu prea îndepărtat şi deloc idealizat, un timp în care caracterele umane oglindesc moravuri şi situaţii absolut hilare, demne de subliniat, întrucât putem regăsi tipologii actuale, făcând doar un mic exerciţiu de recunoaştere. Jupân Dumitrache Titircă, zis şi Inimă-Rea, căpitan în garda civilă şi militant politic liberal, este un om care se respectă şi vrea să fie respectat, cu precădere în „onoarea lui de familist”. Foarte revoltat din pricina „bagabonţilor” care au umplut lumea, Dumitrache îi povesteşte amicului Nae Ipingescu cum de două săptămâni, un „amploiat” îi fierbe zilele, uitându-se după cucoane: Veta – soţia şi Ziţa – cumnata sa. Veta, însă, căsătorită de tânără cu Dumitrache, bărbat „copticel”, are o aventură amoroasă cu Chiriac, omul de încredere al căpitanului. Culmea comicului este atinsă când din stradă, Dumitrache, care îşi face rondul de noapte, îi strigă lui Chiriac, strâns îmbrăţişat cu Veta, să vegheze la onoarea lui de familist.
- Details
- Category: Stagiunea 1987-1988
Comedie de Ion Băieşu
„În personajul central al piesei – Grămescu – recunoaștem un tip frecvent în comediografia actuală: insul care ia de la societate cu amândouă mâinile fără să dea în schimb nimic. Parvenit pe o anume treaptă socială – în cazul de față șef peste cooperația meșteșugărească a unei localități – specimenul pierde orice control asupra propriului egoism, instaurându-se stăpân peste subalterni (și peste … veniturile lor ilicite), schimbând secretarele după impulsurile erotice și menținându-și unitatea conjugală prin confortul material creat. În aceste condiții, instinctul de conservare se hipertrofiază, grija pentru escamotarea adevărului, pentru păstrarea poziției și implicit a bunurilor câștigate prin ea, devenind preocuparea aproape exclusivă. Vizitele succesive și sub măști diferite ale anchetatorului Turbatu pun în lumină deruta existențială a lui Grămescu, absurdul acestei existențe bazate pe insațietate, pe pofta nelimitată de acaparare și pe teama consecutivă acesteia. Hazul, caraghioslâcul, grotescul situației rezultă din contradicția dintre scop și consecințe: în loc să producă liniște și satisfacție, scopul atins devine generator de spaime și de servituți, dar odată intrat în acest circuit al alienării, al dezumanizării, individul nu se mai poate sustrage, va acționa ca un mecanism aberant, îndreptându-se spre un eșec implacabil.” (Dumitru Chirilă, în „Familia”, octombrie 1987).
- Details
- Category: Stagiunea 1986-1987
Café-théatre
Spectacol-lectură Caragiale (schiţe, versuri, scene din piese şi un act din comedia Smotocea şi Cotocea de Ştefan Cazimir), precedat de simpozionul Caragiale pentru toţi, organizat în colaborare cu Biblioteca municipiului Oradea
Scenariul: Elisabeta Pop
Spectacolul a fost organizat pentru a comemora 75 de ani de la încetarea din viață a lui I.L. Caragiale și a fost completat de o expoziție în Foaierul Teatrului, în care au fost prezentate ediții ale operei, afișe, caiete-program și fotografii din spectacolele cu piesele caragialiene jucate de-a lungul timpului.
- Details
- Category: Stagiunea 1986-1987
Teatru de poezie – Spectacol Şt.Aug.Doinaş
Selecţia versurilor: Elisabeta Pop
„O întâlnire cu poezia unuia din cei mai importanți poeți români în viață – Ștefan Augustin Doinaș – constituie o sărbătoare și un real motiv de bucurie pentru locuitorii oricărui oraș românesc. Pentru orădeni, un plus de mândrie, întrucât poetul a fost, în toți acești ani, colaboratorul permanent al revistei „Familia”. Recent, poetul Mircea Dinescu spunea despre Doinaș că „nu e doar un mare poet… ci și un făuritor de capodopere cum nu mai există la această oră pe aici sau aiurea.” („Crișana”, anul XLII, nr. 12500, 27 mai 1987)
- Details
- Category: Stagiunea 1986-1987
Teatru de poezie – Spectacol Mihai Eminescu
Scenariul: Elisabeta Pop şi Sergiu Savin
Spectacolul omagial dedicat lui Mihai Eminescu a debutat cu o introducere în opera poetului, cuprinzând referințe la creația eminesciană de început, note critice și elogii aduse de contemporani. Partea cea mai substanțială a recitalului a fost alcătuită dintr-o selecție de poezii majoritatea postume, lirismul și accentele lor nostalgice fiind potențate de acompaniamentul Orchestrei de cameră a Filarmonicii de Stat Oradea.
- Details
- Category: Stagiunea 1986-1987
de D.R.Popescu
Premieră absolută
Continuare tematică a pieselor „Balconul”, „Pasărea Skakespeare” și „Ca frunza dudului din rai”, „Dormind pe un șarpe” este o dramă a conștiinței care ridică aceleași întrebări despre nevoia de adevăr în relațiile interpersonale. Desfășurarea conflictului e pasionantă, inlcuzând crime, tentative de omor, adulter, iubiri mistuitoare, dar accentul nu cade pe epic, ci pe etic. Ilarie, fost revoluționar și constructor de hidrocentrale, și-a abandonat ambițiile și idealurile, refugiindu-se într-o lume a torpitudinii, a culpabilității, a valorilor pervertite. El este căsătorit cu mult mai tânăra Ella, care are o relație amoroasă ilicită cu Tavi. Reeditând triunghiul mitic Agamemnon-Clitemnestra-Egist, tinerii pun la cale și înfăptuiesc uciderea soțului bătrân. Cu toate acestea, după cum remarcă Ion Cocora („Tribuna”, 24 septembrie 1987), crima nu pote fi justificată în totalitate prin patima iubirii adultere, ci e favorizată de un climat existențial degradat în toate palierele sale. Totuși, dincolo de vina omniprezentă, de traiectoriile imprevizibile, de deformări și aberații, prin iubire, cei doi acced la o stare de grație care le permite să vadă și să rostească adevărul.
- Details
- Category: Stagiunea 1986-1987
de Hubay Miklós
Premieră pe ţară în limba română
Traducerea: Elisabeta Pop, Attila Fekete, Otto Szombati Gille
Având alura unui poem dramatic, „Cele trei nopți ale unei iubiri” este o piesă simbolică și poetică, a cărei acțiune este proiectată pe fundalul tragic al celui de-al Doilea Război Mondial. Piesa deapănă firul poveștii de dragoste, emoționante prin efemeritatea ei, dintre Iulia și Balint-Poetul. Tinerii căsătoriți locuiesc într-o imensă casă goală din Budapesta, însă oaza lor de liniște se dovedește iluzorie. Cei doi și grupul lor de prieteni boemi se intersectează cu reprezentanții lumii din afară – Judecătorul și soția lui, Căpitanul, Responsabilul cu alarma aeriană și alții – aducători de premoniții sumbre. Într-adevăr, Balint va fi forțat să plece în război și nu se va mai întoarce. În urmă el lasă o existență scurtă, dar plină de ardoare: a iubit pasional, a legat prietenii adevărate, a fost generos, sincer, pur. Moartea sa absurdă nu curmă numai povestea de dragoste, ci anulează potențiala operă a Poetului ce va rămâne fără biografie. Din piesă răzbate vocea unui umanist care spune un NU hotărât războiului, catastrofelor și traumelor pe care le implică acesta, astfel încât „Cele trei nopți ale unei iubiri” dobândește o deschidere spre universalitate, prin accentele sale de tragedie modernă.
- Details
- Category: Stagiunea 1986-1987
Comedie în două părţi de William Somerset Maugham
Traducerea: Andrei Bantaş
Premieră pe ţară
Intriga comediei „Moda căsătoriilor” se concentrează în jurul Victoriei Lowndes, femeie tânără, atrăgătoare, dar preocupată mai mult de ea însăși decât de binele celorlalți. Soțul său, William, a fost dat dispărut și considerat mort în Primul Război Mondial. Dar, în realitate, William e cât se poate de viu și se îndreaptă spre Londra pentru a-și regăsi soția. El nu este la curent cu schimbările care au survenit în familia sa fără voia lui: Victoria s-a căsătorit cu Frederick, cel mai bun prieten al lui William și are deja în vedere un al treilea soț, în persoana unui industriaș înstărit. Răsturnările de situație și complicațiile care urmează pun în lumină eforturile lui William și ale lui Frederick nu de a cuceri grațiile Victoriei, ci de a scăpa de ea…
- Details
- Category: Stagiunea 1986-1987
Aproape farsă de Mircea Radu Iacoban
«…un cheferist bătrân dădea cu ciocanul în roți. „De ce ciocănești, taică? l-am întrebat. „D-apoi, izbesc în ele de patru’j’de ani. Și-am uitat de ce” » (Moșul). „Plouă la Sovata” este o comedie tristă ce are în prim-plan un grup de funcționari mărunți, rutinați până la pierderea identității, plictisiți, robotizați și terorizați de șeful lor. Întreaga tinerețe le-a murit în biroul sufocant, întreaga viață le-a trecut în amânare, demoralizare și apatie. O fereastră situată prea sus, pe care toți vor să o deschidă și care mereu se închide singură anunță spargerea convenționalismului și a înghețării în tipare. Evenimentul care îi scoate din rutina ucigătoare este sosirea Cetățeanului (un anonim, căci ei nu-l văd prin micile geamuri ale ghișeelor). Regăsindu-și umanitatea, își dau seama că viața s-a scurs în timp ce ei au adunat la nesfârșit cifre și formulare. E momentul în care ies la iveală toate durerile, neîmplinirile, visurile secrete. Ca la Gogol sau Dostoievski, în spatele oamenilor neînsemnați se ascunde subtilitate, profunzime, tandrețe, dar și mânie distrugătoare. În fond, piesa nu deplânge destine individuale, ci înstrăinarea omului de esența sa într-o lume tot mai grăbită, mai superficială, singurătatea omului în mijlocul semenilor care au uitat să îl asculte.
- Details
- Category: Stagiunea 1986-1987
de Platon Pardău
„Ioneștii” este o dramă cu puțină substanță conflictuală, în care accentul nu e pus pe întâmplări, ci pe dezbaterea ce are în centru familia. Piesă-discuție, piesă-confesiune, „Ioneștii” aduce în prim-plan conflictul dintre generații, dar și cel dintre aspirații și posibilitățile reale. „Micul clan al Ioneștilor – Ioan-tatăl, Ana-mama, Nicolae-fiul și Vera-nora – lasă impresia unei mici citadele a împlinirilor, a fericirii sau chiar de natură să stârnească invidii sau chiar suspiciuni. Vocea anonimă care sună frecvent la telefon pentru a face reproșuri, pentru a injuria sau pentru a amenința, are un sens oracular, dar mai degrabă atrage atenția că în casa Ioneștilor armonia nu este atotstăpânitoare, că aici multe conflicte se află în stare latentă și, de altfel, vor izbucni la aflarea unei vești care cade ca un trăsnet: Ioan Ionescu a renunțat la postul de director adjunct al unui mare combinat metalurgic, post pe care îl deținea de la nașterea combinatului și cu care părea „cununat” pe viață. Ba mai mult, ultimul său act de autoritate îl reprezintă blocarea accesului propriului fiu la un post important (…). Odată pietricica aruncată se va porni avalanșa: imputări, dezvăluiri, regrete, crize de conștiință. Cei patru se vor dovedi posesorii unor biografii „încărcate”, fiecare având o vină – reală sau inventată, în funcție de modul de a vedea lumea – față de ceilalți și – evident – fiecare având dreptul la o compensație.” (Dumitru Chirilă în „Familia”, octombrie 1986).
- Details
- Category: Stagiunea 1985-1986
Teatru de poezie din versuri de Marin Sorescu
Scenariul: Elisabeta Pop
Interpreţi:
Cristina Şchiopu, Alla Tăutu, Mariana Vasile, Eugen Harizomenov, Ion Abrudan
Invitaţi în spectacol:
Marin Sorescu, Virgil Ogăşanu, Ion Caramitru, Nicolae Moranciu
Regia artistică şi scenografia: Sergiu Savin
Regia tehnică: Mărioara Goina
Sufleor: Iuliana Chelu
Lumini: Vasile Blejan, Iosif Balogh, Emeric Kozák
Data premierei: 25 martie 1986
- Details
- Category: Stagiunea 1985-1986
Comedie în două părţi de Barillet şi Grédy
Traducerea: Angela Plati
Afiliată teatrului de bulevard, comedia „Floare de cactus” a înregistrat un succes notabil atât în Europa, cât și în America, unde a ținut afișul pe Broadway timp de trei ani și a cunoscut două ecranizări, în 1968 și în 2011. Ca în orice comedie de acest fel, problemele abordate, deloc fundamentale pentru destinul omenirii, pot deveni cruciale pentru microcosmosul individului obișnuit. Pretextul avalanșei de întâmplări comice este dragostea. Julien Desforges, dentist prosper, are o aventură sentimentală cu tânăra și fermecătoarea Antonia, însă pentru a evita o prea mare implicare și responsabilitate, imaginează un mariaj, ba chiar și trei copii. După o întâlnire eșuată, Antonia are o tentativă de suicid, dar este salvată de Igor, un vecin tânăr și simpatic. Cuprins de remușcări, Julien pretinde că va divorța urgent, însă Antonia ține să o cunoască pe viitoarea fostă doamnă Desforges. Pentru a pune în scenă minciuna elaborată, Julien îi cere sprijinul lui Stéphane, asistenta sa model, foarte eficientă și aparținând, cel puțin în aparență, tipului „cactus”. Întâmplările care vor urma îi vor dovedi că, surprinzător, și cactușii pot înflori…
- Details
- Category: Stagiunea 1985-1986
Piesă în două părţi de Peter Shaffer
Traducerea: Beatrice Staicu
În „Amadeus”, Peter Shaffer combină istoria și ficțiunea pentru a prezenta aspecte ale ultimilor ani de viață ai lui Wolfgang Amadeus Mozart. Piesa explorează rivalitatea dintre Mozart și Antonio Salieri, compozitorul curții Împăratului Austriei la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Invidiind talentul tânărului Mozart și nefericit din cauza propriei mediocrități, Salieri nu poate înțelege cum Dumnezeu a oferit un asemenea har incredibil excentricului Mozart, după cel el însuși a încheiat un „pact” cu Divinitatea. El îl reneagă pe Dumnezeu și plănuiește să își distrugă rivalul pe toate căile posibile. În forul interior al lui Salieri, invidia se combină cu admirația, aproape dragostea pentru muzica lui Mozart. Salieri înțelege mai bine decât oricine calitățile excepționale ale muzicii lui Mozart, iar acest amestec de ură și apreciere face din el unul din cele mai complexe personaje ale dramaturgiei universale. De asemenea, deși poartă numele lui Mozart (Amadeus – cel iubit de Dumnezeu), istorisirea se face din unghiul lui Salieri, bătrân și pregătindu-se de moarte, ilustrând intoleranța, dar meditând la genialitate.
- Details
- Category: Stagiunea 1985-1986
Piesă în două părţi de Paul Everac
Titlul piesei face referire la „Cartea lui Iov” din Biblie, ce înfăţişează întâmplări pilduitoare din viaţa înţeleptului Iov, pe care Dumnezeu îl pune la încercare, permiţându-i lui Satan să îi scoată în cale tot felul de piedici, dureri şi catastrofe. Iov trece cu bine peste toate încercările, ajutat de răbdare şi de o credinţă imensă în Dumnezeu. Lipsită de acţiune dramatică efectivă, piesa „Cartea lui Ioviţă” este alcătuită dintr-o serie de dialoguri unitare ca temă, dar variate din punctul de vedere al tipologiilor implicate. Inginerul Ioviţă este stăpânit de un ideal greu de înţeles pentru cei din jur: credinţa în socialism. Soţia, prietenii şi colegii încearcă să îl determine să îşi deschidă ochii spre realitate, să constate că faptele din jur nu sunt deloc aşa cum au fost profeţite. Scenă de scenă, Ioviţă se confruntă cu adevăruri de viaţă foarte concrete, care par să-l doboare prin argumentul material sau spiritual imediat. Deşi distanţa dintre doctrină şi realitate este destul de mare, totuşi, convingerile sale rămân nezdruncinate. „Inginerul Ioviţă socoteşte că trebuie să înfrângă inerţii, să dărâme conformismele şi rutina. A descoperi forme de progres, fie şi în sectoare de activitate cât de umile sau de obişnuite îi pare ca făcând parte din datoria elementară a vieţii şi a condiţiei umane. Este convins că greutăţile ori diferitele contrarietăţi ce s-ar ivi în cale nu pot să împiedice totul. Mai presus de orice, îi este necesar să se simtă în serviciul oamenilor; aceasta nu neapărat urcând pe baricade, ori afişând aere de inspirat, ci procedând cu măsuri simple, fireşti, de omenesc şi bună-credinţă.” (Prof. Ion Zamfirescu)
- Details
- Category: Stagiunea 1985-1986
Comedie în două părţi de Mircea Ştefănescu
Piesă de caldă intimitate, asemănată cu romanţele de altădată, „Vis de dragoste” conturează atmosfera încă patriarhală a unui cartier mărginaş al Bucureştiului anilor ’20, cu bragagiii, simigiii, ţigăncile, lampagiii şi flaşnetarii care îl populau. În această lume simplă, calmă, plină de bună-cuviinţă îşi face apariţia Dudu Zamfirescu, întruchipare a boemului, om fără căpătâi, cinic şi rebel. O mare parte a piesei desfăşoară un vis pentru a revela interioritatea eroului. Întreaga lui capacitate sufletească se concentrează în problematica iubirii, unde se dovedeşte pur, dezinteresat, profund. Astfel, în pofida amoralismului său, el rămâne o „secătură” simpatică, animată de lirism tandru, ironie blândă, având o fire luminoasă şi idealistă.
- Details
- Category: Stagiunea 1985-1986
Piesă în două părţi de Mircea Bradu
Premieră absolută
„Un om care cu mulţi ani în urmă şi-a părăsit nu numai familia, ci şi ţara, revine printre ai săi încercând să lege firele de mult rupte. În locul copiilor de altădată îl întâmpină oameni maturi, care şi-au făcut sau încearcă să-şi facă un rost în viaţă, investiţi nu numai cu dreptul, dar şi cu capacitatea de a judeca şi de a opta. Soţia, care l-a aşteptat cu dragoste, în ciuda unei căsătorii fictive, de convenienţă, făcută pentru a-şi pune copiii în adăpost de inconvenientele cauzate de un tată transfug, nu înţelege să-şi abandoneze crezurile sau să-şi taie legăturile cu ceea ce a însemnat însăşi raţiunea existenţei sale. Aşa se face că după euforia revederii, după decantarea a ceea ce este autentic şi ceea ce este doar amabilitate hipertrofiată în relaţiile dintre cel întors şi cei de acasă, începe să se vadă că peste prăpastia aşternută de timp, de distanţe, dar mai ales de modurile diferite de a vedea lumea, ei nu reuşesc să întindă poduri trainice, cu numai punţi provizorii care vor ceda la primele solicitări mai serioase. În cele din urmă Alexandru („tatăl risipitor”) se va întoarce la ale lui, mai bătrân cu o experienţă şi mai slăbit de o decepţie, aceea de a nu fi reuşit să convingă pe nici unul dintre cei dragi să-l urmeze, ei rămânând insensibili la tentaţiile oferite şi statornici în credinţa că fericirea nu poate fi realizată cu rădăcinile tăiate.” (Dumitru Chirilă, „Familia”, decembrie 1985).
- Details
- Category: Stagiunea 1985-1986
Spectacol de cabaret
Texte de: Teodor Mazilu, Karinthy Frigyes, Edward Lear, Daniil Harms, Nóti Károly, Valentin Silvestru, George Mihalache, Viorel Cacoveanu, Elisabeta Pop, Dumitru Chirilă, Eugen Ţugulea, Cristina Şchiopu, Ion Abrudan, Ion Mâinea
Spectacolul „Mai un cântec, mai o glumă… Divertisment ’85” a propus spectatorilor o nouă întâlnire cu umorul, prin momente artistice muzicale, coregrafice şi de pantomimă, ca şi printr-o serie de scenete comice precum: „La Filarmonică” „Tratament în staţiune”, „Ce proşti sunt soţii!”, „Cecitate”, „La curăţătoria chimică”, „Ciupercile”.
- Details
- Category: Stagiunea 1984-1985
Teatru de poezie din versuri de Federico Garcia Lorca
Interpretă: Carmen Trocan
Data premierei: 17 noiembrie 1984
- Details
- Category: Stagiunea 1984-1985
Piesă poliţistă de Robert Thomas
Traducerea: Aurel Baranga
După luna de miere petrecută la Veneţia, Daniel Corban face un popas într-un sat din Alpi, unde semnalează poliţiei dispariţia tinerei sale soţii. Ca urmare a unei dispute, aceasta a plecat fără a reveni vreme de câteva zile. Comisarul însărcinat cu investigarea cazului este nevoit să admită că ancheta stă pe loc şi că tânărul soţ trebuie să mai aibă răbdare până la regăsirea perechii pierdute. Când preotul satului îl anunţă pe Daniel că i-a regăsit soţia, uluirea sa este totală: femeia care îşi face apariţia este o necunoscută. Ea susţine cu hotărâre că soţul său suferă de amnezie şi, pentru a-şi consolida poziţia, se supune unui interogatoriu pe care îl trece cu succes. În faţa acestei situaţii neprevăzute, comisarul (şi împreună cu el spectatorul) nu mai ştie pe cine să creadă: pe preot? pe soţ? pe soţie? Cine minte şi cine spune adevărul? Daniel Corban este victima unui acces de nebunie sau a unui complot ce vizează obţinerea unei moşteniri prin impostură?
